Mihai Butucaru, FRY: Daca ar exista porturi, ar fi forfota de yachturi pe Marea Neagra

Mihai Butucaru, presedintele Federatiei Romane de Yachting, a reconfirmat pozitia Romaniei pe harta mondiala a sportului cu vele organizand, in premiera pentru tara noastra, Adunarea generala a European Sailing Federation (EUROSAF), in luna aprilie.

Evenimentul reprezinta o reusita pentru yachtingul romanesc, aflat intr-un moment de cumpana, din cauza mediatizarii si sustinerii slabe, dar si din cauza ideii preconcepute conform careia ar fi un sport rezervat doar elitelor, explica Mihai Butucaru, intr-un interviu acordat Business24.

Vorbind despre istoria si evolutia yachtingului romanesc, dar si despre problemele acestui sport, seful FRY a remarcat lipsa porturilor si a dotarilor adecvate. "Daca ar exista porturi din 30 in 30 de kilometri ar fi forfota pe Marea Neagra ca in Mediterana", sustine Butucaru.

Ideile preconcepute si lipsa dotarilor s-au tradus intr-o scadere drastica a numarului de participanti la activitatile de yachting. "Daca in '80 erau in jur de 1.000 de practicanti ai yachtingul in Romania, acum s-a ajuns la 250-300 maxim", explica seful FRY.

O pasiune intinsa pe trei generatii

Mihai Butucaru este arhitect de meserie, dar provine dintr-o familie cu o lunga traditie in yachting.

"Sunt a treia generatie care se ocupa cu sportul asta: bunicul meu a facut, tatal meu a facut si mama mea a facut, fac si eu (yachting - n.r.). Practic, am 50 de ani de cand merg cu barca", spune presedintele Federatiei Romane de Yachting, recunoscand ca activitatea din Federatie o face "pro bono".

Bunicul sau s-a numarat printre fondatorii unui club bucurestean de yachting, tatal sau a fost antrenor de yachting, iar el a urmat acelasi tipar. Intai a fost concurent, apoi antrenor, obtinandu-si calificarea de antrenor pe langa cea de arhitect.

In 1993, insa, a fost nevoit sa faca o alegere. A ales sa isi continue cariera in arhitectura si restaurari, dar nu a renuntat la pasiunea sa pentru yachting, dovada fiind chiar acceptarea functiei de presedinte al Federatiei, in 2009.

Tocmai aceasta pasiune l-a determinat sa intre in acest "joc", pentru a salva "ceva muribund" in Romania, explica Butucaru.

Yachtingul, un sport prea putin cunoscut romanilor

"Despre cat de popular este yachtingul in Romania, lucrurile sunt simple. Accesul la mare al Romanilor a inceput in 1877", povesteste Butucaru, "dupa Razboiul de Independenta, cand Dobrogea a devenit parte integranta din Romania.

In cultura si in istoria neamului navigatia nu are un rol foarte important. Navigatia neavand un rol important, yachtingul ca rezultant al navigatiei, de asemenea nu e foarte cunoscut.

Si atunci, este un sport care, daca e sa raspund simplu, nu este popular in Romania. Noi incercam sa il popularizam in masura in care mijloacele de care dispunem si 'permeabilitatea' publicului exista".

Principala piedica in calea dezvoltarii a fost, in toti acesti ani, perceptia creata prin intermediul mass-media, anume ca yachting inseamna "a cheltui foarte multi bani".

"Tot ce a facut mass-media, pana acum, a insemnat un mare deserviciu adus yachtingului. Pentru ca l-a prezentat ca un sport exclusivist, un sport numai pentru oameni bogati, un sport care se adreseaza, sa spunem, unei elite legate de contul in banca.

In lumea normala, care practica acest sport si are o traditie lunga, pot face yachting oameni care sunt functionari sau electricieni. Trebuie sa ai cultura pentru sportul asta, sa ajungi la el.

Nu banul este determinant, pentru ca pe o barca de 10 persoane ca echipaj, daca vrei sa faci competitie, unul singur e proprietarul. In rest sunt prieteni, sunt oameni cu care s-a stabilit o anumita legatura, fie de prietenie, fie de asociere, orice altceva", explica Mihai Butucaru, vorbind de yachtingul de croaziera.

In ceea ce priveste sportul de performanta, acesta explica faptul ca investitia unui parinte care doreste sa-si inintieze copilul in tainele yachtingului de competitie cu barci mici, in cazul in care clubul nu si-o permite, este in jurul a 1.000 sau 2.000 de euro.

"Nu este urias", puncteaza acesta, spunand ca, mai tarziu, barca poate fi vanduta pentru a investi in clasa urmatoare si tot asa. "Dar nu este un sport prohibitiv din punct de vedere financiar", completeaza acesta.

Romania are nevoie, insa, de o cultura a yachtingului. "Evident ca este vorba despre culturalizarea si sensibilizarea unui public cat mai larg, care ar fi de dorit sa practice yachtingul pentru ca este un sport foarte frumos si intr-un mediu foarte placut", spune Butucaru.

Cum se poate crea o cultura a yachtingului

Cultura nu se poate crea nici cu bani, nici cu graba. Cultura vine, este de parere presedintele Federatiei de Yachting.

"Aceste lucruri s-au intamplat in lumea normala si trebuie sa se intample si in Romania. In sensul in care, de la navigatia comerciala sau militara, oamenii pasionati de ambarcatiuni au inceput sa-si construiasca niste ambarcatiuni cu care sa iasa cu prietenii sau familia (evident, mult mai mici decat vapoarele mari cu panze).

Lucrurile astea s-au transformat in competitii. Oamenii s-au unit si au creat un club. Club care inseamna ca au scos bani din buzunar, au cumparat un petec de pamant, si-au 'tras' un cort acolo si au pus niste barci pe apa.

Din momentul in care au mai strans un ban, cortul ala s-a transformat intr-o cabana, unde au facut un grup sanitar si o carciumioara si se intalnesc seara acolo sau in zile cand au chef sa iasa pe apa.

Lucrurile au evoluat, sunt cluburi care au la ora actuala sume fabuloase in conturi si isi permit tot felul de extravagante. Dar noi vorbim de dezvoltarea naturala. Clubul este un grup de oameni intr-o anumita comuniune de interese si placeri, care s-a dezvoltat natural ca relatie.

Din pacate tot ce a insemnat 'club' inainte de '90 erau cluburi departamentale. Fie al unui minister, fie al unui sindicat, care primeau bani de la buget.

Asadar noi nu avem in cultura noastra ideeea de a aduce bani de acasa. Noi asteptam sa primim bani. Ori asta nu se mai poate acum, pentru ca nu-ti mai da nimeni. Odata ca nu e natural, iar pe de alta parte, in criza de acum n-o sa mai faca nimeni asta.

Pana cand cluburile nu vor deveni niste entitati puternice, yachtingul nu se va dezvolta. Nu vor exista decat in momentul in care vor exista bani proprii sa faci asa ceva. Cultura asa se va crea, natural, nu artificial", a completat Mihai Butucaru.

Investitia in yachting poate fi si de cateva sute de euro

"Un pasionat poate sa investeasca si milioane de euro, dar si cateva sute de euro", spune presedintele Federatiei, explicand ca diferentele se fac simtite in functie de cel care investeste in acest sport.

El revine la greseala facuta de mass-media, dand exemplul imaginilor cu omul de afaceri George Copos la timona barcii, care i-au facut pe romani sa asocieze acest sport cu ideea de investitii financiare mari.

Unde se practica, in acest moment, yachting in Romania?

Primul club de yachting din Romania, infiintat in 1921, a fost Yacht-Clubul Regal. Dupa aceea s-au mai format Yacht Club Bucuresti, al doilea club, iar in 1938, adica exact acum 75 de ani, s-a infiintat Federatia Romana de Sporturi Nautice, din care yachtingul facea parte.

Ca locuri de competitie a fost Marea Neagra, dar foarte putin, si, in perioada interbelica, a fost foarte bine dezvoltat yachtingul pe Snagov.

In perioada din '38 si pana acum, in Bucuresti, (se practica yachtingul pe - n.r.) lacul Herastrau. Pe vremea cand s-au facut lacurile si parcurile din nordul Capitalei, prin conceptul urbanistic din acea perioada, cluburile de yachting au capatat teren in parcul Herastrau si au fost un numar suficient de cluburi ca sa existe o activitate sustinuta.

In Constanta a existat in aceeasi perioada pe lacul Siutghiol, pentru ca, dupa '46, accesul pe mare a fost restrictionat, pentru ca "navigatorii" sa nu fuga din tara cu barca.

Vin oameni din Eutropa in Romania pentru yachting?

In yachting este vorba despre doua activitati: turismul nautic (yachtingul de croaziera, fie el competitional sau nu) si activitatea competitionala cu clase mici.

Clase mici inseamna clase de ambarcatiuni pe care le iei frumos la remorca si te duci oriunde in lume.

Daca vorbim de clase mici, in Romania s-au organizat pana dupa 1960 concursuri internationale de barci mici. Dupa aceea, mai putin: se organiza o data la cinci ani Balcaniada, iar dupa '90 s-au organizat diverse concursuri internationale precum trofeul Tomis. Dar in 2010, prin eforturi depuse la vremea respectiva, s-a organizat un campionat mondial pentru o clasa fosta olimpica, dar pe care presa nu l-a mediatizat.

In ceea ce priveste navigatia cu barci mari, care nu prea pot veni pe cale rutiera si vin doar pe apa, din pacate, in tot ce inseamna Marea Neagra exista prea putine dotari portuare atractive si atunci nu prea ai cum sa vii, sa zicem din Mediterana, care este deja foarte populata, foarte obisnuita cu genul asta de turism nautic sau chiar de competitie. Neavand porturi, nu prea ai motiv sa vii.

In Romania, la ora actuala, sunt patru porturi care pot sustine si intretine o ambarcatiune sau sa asigure facilitatile firesti ale unui port: Constanta, Eforie, Mangalia si Limanu.

Cel mai prost din punctul asta de vedere este cel de la Eforie pentru ca este, dupa parerea mea, prost conceput si se umple cu nisip foarte repede, iar celelalte trei, in functie de politica lor comerciala, sunt absolut frecventabile, din punctul asta de vedere.

Ca sa vii sa navighezi pe Marea Neagra iti trebuie un scop. Daca de la Odessa pana la Soci nu mai am nimic de vizitat, e cam trist, ca n-am o motivatie. Trebuie sa fii foarte "explorator". (...) Pentru ca e un teritoriu relativ virgin din punctul asta de vedere, dar este virgin pentru ca nu exista dotari. Daca ar exista porturi din 30 in 30 de kilometri, ar fi forfota pe Marea Neagra, ca in Mediterana.

Se afla, in mod real, Romania pe harta yachtingului european?

Noi suntem in familia yachtingului european pentru ca suntem membri ai EUROSAF de la infiintare si suntem membri ISAF (Federatia Internationala de Yachting) de zeci de ani.

Noi existam, dar in momentul in care ne-am hotarat sa aducem adunarea asta aici (Adunarea generala EUROSAF - n.r), ideea a fost sa aratam real ca existam. Altfel noi eram o bulina intr-un text.

Practic, pana sa iau conducerea Federatiei, acum patru ani, prezentele romanesti la toate evenimentelel EUROSAF sau ISAF erau foarte rare sau inexistente.

Din 2009, fiecare eveniment ISAF sau EUROSAF a fost punctat de o prezenta romaneasca. Daca nu comunicam, lumea nu stie ca existam. Si atunci, prin incercarea de a stabili relatii, aratam ca existam, ca suntem o tara cu o cultura suficient de veche, chiar daca nu in yachting.

Faptul ca din participanti, cu exceptia a doi dintre ei, nu fusese niciunul niciodata in Romania inseamna ceva. Ca te duci intr-o tara in care vrei sa te duci.

Eu i-am "fortat" de trei ani de zile si am obtinut o intalnire EUROSAF in Romania. Tocmai pentru a ne face cunoscuti.

Ce s-a discutat in seminarul "Yachtingul, impartasim pasiune, impartasim cunoastere"?

A fost tocmai incercarea noastra de a rezolva niste probleme si de a gasi niste linii directoare si strategii. De ce spun asta? In momentul in care in anii '80 erau in jur de 1.000 de practicanti ai yachtingului in Romania, acum s-a ajuns la 250-300 maxim, dintre care jumatate sunt "newcomers" , cei cu offshore-uri, cei cu barcile mari.

Activitatea a scazut fantastic de mult. Motivul pentru care eu am acceptat sa intru in acest "joc" a fost incercarea disperata de a salva ceva muribund.

Nu-mi dau seama inca cat am reusit, dar am creat un cadru legal coerent, in sensul in care am facut un statut nou actualizat si din punct de vedere legal si din punct de vedere al necesitatilor noastre, cat s-a putut la nivelul respectiv.

Am facut un regulament interior, deci am creat structura pe care apoi sa se poata cladi. In continuare, dat fiind faptul ca, exceptand secretarul Federatiei, toata lumea suntem "pro bono" si timpul pe care il afecteaza fluctueaza si difera foarte mult, pasul urmator este stabilirea unei strategii de dezvoltare.

Aceasta strategie de dezvoltare in mod normal ar trebui sa fie o linie pe care oricine vine in boardul Federatiei sa o urmareasca pentru a avea o anumita finalitate.

Scopul acestui seminar a fost ca, prin prezentarea de catre cei cu traditie a unor proiecte de succes, sa descoperim idei sau sa captam idei si de la foste tari comuniste ca si noi (cum e Polonia) care au trecut prin asemenea transformari si sa vedem care ar fi tintele, pe deoparte, si drumul catre aceste tinte, pe de alta parte.

Acesta a fost sensul pentru ca, in general, la intalnirile EUROSAF se face un astfel de seminar, dar din punctul nostru de vedere sunt niste subiecte atat de vagi si atat de sus pentru noi incat nu prea vii cu foarte mult inapoi. Atunci noi am fortat un pic si asta a fost "stradania" mea.

Le-am spus: "Ce-ati face voi, daca ati fi board-ul Federatiei?" si fiecare a venit cu varii idei, care au fost consemnate, si incercam acum sa creionam o asemenea strategie.

Pentru dumneavoastra, yachtingul ramane in acest moment doar la stadiul de pasiune?

Da, pasiune si mi-am dorit sa ma implic pentru ca mi-este foarte ciuda ca un lucru foarte frumos se poate pierde. Pentru ca din pacate nu este o activitate care sa-mi aduca bani. Imi consuma bani si timp nu mai vorbesc.

In general organizarea competitiilor sportive, peste tot in lume, nu este un lucru care sa aduca pani. Este un lucru care consuma bani. Si de aceea trebuie sa ai permanent langa tine parteneri media, care sa ofere expunere pentru un sponsor.

In momentul in care ai cei doi factori - partenerul financiar si partenerul media - este "win-win situation" si toata lumea e bucuroasa. Dar trebuie sa gasesti mecanismele prin care sa faci lucrurile astea sa devina viabile.

Pana de curand, era foarte greu sa urmaresti o cursa de yachting, pentru ca se desfasura in larg. Pana la aparitia acestor camere care pot filma in orice conditii si care sa redea mult mai viu actiunea de pe barca, vedeai niste siluete pe apa care se miscau de colo-colo. Nu simteai nici dinamismul, nici trairile nici frumusetea acestui sport.

De cand mijloacele tehnice au evoluat, lucrurile au devenit mult mai interesante si recomand tuturor celor care vor sa afle despre ce este vorba sa se uite pe Nautical Channel, care este un canal extraordinar din punctul asta de vedere.

Din pacate, in momentul in care, in 2010, am organizat acel campionat modial in Constanta, facand demersuri cu un an inainte la toate trusturile media si institutiile independente care m-ar fi putut ajuta, am fost tratat cu eleganta, dar toate au fost refuzuri pe linie. Cu toate ca era un campionat mondial de yachting, cu toate ca in Romania se intampla pentru prima data un astfel de eveniment, yachtingul fiind un sport olimpic de la prima olimpiada...

Este finalmente frustrant, in momentul in care poti oferi un eveniment de asemenea amploare, iar refuzul este atat de categoric, in special datorita, cred eu, comoditatii institutiilor.

Eu am gandit la vremea respectiva pozitionarea in timp a acestui eveniment in asa fel incat sa nu ne intersectam cu nimic major in lumea sportului. Si cu toate astea nu a existat nicio reactie.

Credeti ca este vina mass-media pentru situatia in care se afla acum yachtingul?

Nu. Este vina unui management neadecvat in perioada de dupa '90 pana acum.

Cand spun management defectuos spun complacerea celor care au condus acest sport intr-o inertie si un confort generat de acumularile de dinainte si fundamental o lipsa de viziune.

Cand credeti ca va ajunge yachtingul romanesc la nivelul celui din Europa?

Putem ajunge, dar lucrul asta trebuie sa fie generat de mai multi factori care, din pacate, trebuie sa se intample simultan, altfel dureaza mult mai mult.

Este vorba despre o sensibilizare a publicului si atragerea a cat mai multi participanti. Pentru ca, daca ai o baza de selectie, implicit apare si performanta.

In al doilea rand este o viziune coerenta si pe termen lung legata de dezvoltarea acestui sport intr-o tata cu conditiile Romaniei (economice, culturale, financiare).

Si, al treilea, o colaborare foarte stransa cu entitati colaterale, care inseamna media si, evident, sponsori.

Foto: Facebook / Federatia Romana de Yachting