Taxarea marilor corporatii: Solutia suprema sau calea spre un haos fiscal?

Pare greu sa o contrazici pe Margrethe Vestager, comisarul European pentru Concurenta, atunci cand afirma ca "toate companiile, mari sau mici, multinationale sau nu, trebuie sa isi plateasca impozitele cuvenite".

Pe de alta parte, anuntul facut privind sanctionarea Starbucks si Fiat pentru evitarea impozitelor prin dirijarea veniturilor in paradisuri fiscale din Europa nu este in masura sa rezolve deficientele sistemului de taxare a corporatiilor din UE, remarca analistii Bloomberg.

Babilonie fiscala

Vestager a decis ca cele doua multinationale sa plateasca compensatii de 30 de milioane de euro catre guvernele Olandei si Luxemburgului pentru obtinerea unor avantaje in impozitarea practicata fata de sucursalele locale ale celor doua companii.

Comisarul European a apreciat ca astfel de intelegeri "artificiale si complexe" se transforma in ajutoare de stat, interzise de legislatia comuna europeana.

Vestager ramane inca sa se pronunte si asupra cazurilor Amazon si Apple, acuzate de incheierea unor intelegeri de acelasi tip cu guvernele din Luxemburg si Irlanda.

Urmand aceeasi logica, alte cateva mii de anchete ar trebui deschise din acelasi motiv, iar rezultatul ar fi un haos total.

Faptul ca marile corporatii americane recurg la acest tip de intelegeri este evident.

SUA are una dintre cele mai mari cote de impozitare a afacerilor corporatiste si un sistem care ii face pe afaceristi sa isi plaseze profiturile in diverse alte sucursale de peste mari si tari.

Anual 2.000 de miliarde de dolari scapa impozitarii pe teritoriul american prin transferul lor in diverse tari europene cu un sistem fiscal mai prietenos.

Cautarea tarilor care ofera avantaje in impozitarea marilor afaceri este o moda care a atras si companiile europene.

Ratele efective de impozit pe profit pentru corporatii au scazut de la 27,2% in 2004 pana la 18,6% in prezent, dar acestea variaza de la tara la tara si chiar in interiorul aceluiasi stat.

In Franta de exemplu, impozitul pe profit pentru corporatii este de 34,4%, unul dintre cele mai mari din lume. In acelasi timp insa, primele 40 de companii din cele listate pe bursa din Paris platesc un impozit de 8%, in vreme ce IMM-urile sunt taxate cu 22 de procente.

O astfel de babilonie administrativ-fiscala favorizeaza doar firmele care au timpul si resursele necesare de a naviga prin hatisul legislativ din fiecare tara.

Simplificati legea

Date fiind toate aceste complicatii, nu este de mirare ca firmele incearca sa isi reduca nivelul de impozitare prin intelegeri negociate cu diverse autoritati.

Mai mult, spun cei de la Bloomberg, nici nu pare a fi ceva in neregula cu incercarile companiilor de a-si reduce povara fiscala atata vreme cat avantajele se vor regasi in cresterea numarului de angajati si crearea unor noi produse pentru clienti.

Sigur, atacurile Comisiei Europene la acest tip de intelegeri vor diminua intr-o oarecare masura fenomenul, dar sistemul clawback nu este un raspuns pe termen lung la aceasta problema.

Un plan al OCDE de a eradica fenomenul de evitare a impozitarii, aprobat deja de ministrii de finante al tarilor din G-20, ar putea rezolva aceasta problema, dar nu se adreseaza in niciun fel chestiunii legate de complexitatea sistemelor fiscale.

O reforma fiscala derulata pe ambele tarmuri ale Atlanticului care sa stabileasca plafoanele de impozitare pentru companii si impunerea impozitelor pe pietele de desfacere ar putea fi un plan prea ambitios pentru moment.

Dar, este cea mai optima cale de a avansa intr-o directie buna, cred analistii Bloomberg.