Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Mike Borze, "tatal" BenQ: Despre nasterea brandului si "copiii" sai din Uganda

Mike Borze, "tatal" BenQ: Despre nasterea brandului si "copiii" sai din Uganda


Mike Borze este vicepresedinte BenQ Europe si coordoneaza din aceasta pozitie peste 20 de tari din zona CEE. Momentan este si director general BenQ Franta si Managing Director BenQ Austria, dar inainte de toate este un roman ce investeste in actiuni de caritate pentru cei nevoiasi din Africa.

"Eu sunt 'tatal, fiul, bunicul si bunica' BenQ pentru ca eu am fost acolo la nasterea acestui business", se prezinta omul de afaceri.

Adora sa mearga in excursii impreuna cu familia, si chiar a vazut aproape tot globul pamantesc. Mai putin Australia si America de Sud, dar ele sunt urmatoarele pe lista. Pasiunea sa pentru calatorii e mostenita de cele doua fiice ale sale, insa este constient ca "a trai este mai mult decat a manca, a bea, a te distra, a avea tot ce vrei si a te duce in toata lumea, cum ma duc eu cu familia", spune Mike Borze, pentru Business24.

Mike Borze este implicat intr-un proiect de orfelinat cu scoala pentru 150 de persoane si o scoala "pentru vreo inca 350 de persoane" in Uganda. Din proiect mai fac parte oameni de afaceri din Australia, din Austria, din America, din Spania si din Romania, si grupul de investitori este intr-o continua cautare de noi sponsori pentru proiectul a carui valoare se va ridica la cel putin un milion de dolari in urmatorii doi-trei ani.

Despre fiecare dintre "copiii" sai, vorbeste Mike Borze, intr-un interviu acordat Business24.

Sunteti alaturi de BenQ din anul 2001, de la infiintarea companiei. Ce v-a adus apoape de acest brand?

Am inceput in 1996, am fost primul angajat pe business-ul de periferice al Acer pe Europa de Est si am stat cinci ani in Acer Computers ca o divizie Acer Perriferals, dar ca entitate legala Acer Computers. In 2001 am deschis firma Acer Communications and Multimedia si la sfarsitul anului am schimbat numele in BenQ.

Asadar, BenQ este fosta Acer Perriferals. Era Acer Computers (facea toata partea de computere si servere), era Acer Perriferals (monitoare, tastaturi, mouse.. perifericele) si era Acer Open (facea tot ceea ce era inauntru, in computer).

Practic, Acer dadea o solutie completa, iar Acer Perriferals impreuna cu Acer Open dadeam o solutie de componente pe care, acum 20 de ani, oamenii le asamblau. Cu toate elementele oferite de Acer oamenii puteau sa-si alcatuiasca un computer.

Asta a fost filosofia la inceput.

Pe urma, noi ne-am dat seama in 2000-2001 ca nu mai vindem doar periferice, noi vindem mai mult decat periferice, si a trebuit sa ne schimbam numele in Communication and Multimedia. Vindeam telefoane, vindeam CD-rom, vindeam optical drives, vindeam de toate. Si atunci ne-am schimbat numele.

Dupa care, la sfarsit de an, ei si-au dat seama ca poate ar fi mai bine sa fim doua firme separate, Acer si BenQ.

Practic, de pe 4 decembrie pe 5 decembrie 2001, noi ne-am pierdut tot businessul de brand. Pentru ca inainte ne numneam Acer si de atunci incolo ne numeam BenQ. Atunci am luat-o de la zero.

A fost foarte dificil. A fost o campanie din 2001 pana in 2005 noi am investit zeci si sute de milioane de dolari in brand. Numai ca sa schimbi cartile de vizita, hartiile de antet si alte elemente de visual identity ne-au costat 100 de milioane de dolari pe toata lumea. E enorm, n-as mai vrea sa fac o schimbare de brand.

Dumneavoastra ati contribuit, asadar, la ceea ce este BenQ astazi...

Eu sunt "tatal, fiul, bunicul si bunica" BenQ pentru ca eu am fost acolo la nasterea acestui business.

Cum a evoluat BenQ pana in ziua de azi?

In 2001 era "no name", "inca un brand chinezesc", asta a fost prima reactie. Un an de zile am avut dreptul sa folosim numele de Acer si am zis "BenQ made by Acer". Ca sa avem un carlig, sa isi dea seama oamenii.

In Europa de Est a fost putin mai simplu, pentru ca deja eram in business de cinci ani, partenerii erau cam acolo, imi erau fideli si ne cunosteam bine. In plus, oamenii din Europa de Est nu au fost atat de "complicati". Daca au vazut ca este acelasi produs, dar cu un alt logo pe el, au acceptat mai usor.

Dar in Europa de Vest si in America a fost foarte grea tranzitia.

Acum avem o experienta de 14 ani de brand. Acum daca vorbesti despre proiector, 50% din oameni fac legatura cu BenQ. De asta avem 50% din piata.

In acest moment coordonati din pozitia de vicepresedinte BenQ Europe peste 20 de tari din zona CEE, dar sunteti si director general BenQ Franta si Managing Director BenQ Austria. Cum arata managementul la acest nivel? Cat de dificil e?

Managementul este usor, managementul nu este greu. Este o chestie de atitudine, daca faci un lucru din placere, din dragoste, din chemare sau il faci pentru bani.

In momentul in care il faci pentru bani, sigur ca este greu. Ca esti confruntat cu multe lucruri. Dar in momentul in care cineva castiga mai mult de 50.000 de dolari pe an, deja banul in sine nu mai are valoare deoarece cu banii aia o familie normala traieste mai mult decat decent.

Cand este vorba de 70.000 sau 100.000 de dolari, banul nu mai este esential. Si atunci faci ceva de placere sau nu faci de placere.

Cei care fac de placere stau, probabil, intr-o firma cu care s-au legat (ca mine) 18 ani. Sau schimba la fiecare doi ani. Cei din urma nu au credibilitate.

(Managementul este usor - n. red) in momentul in care esti intr-o organizatie in care vezi ca lucrurile progreseaza, in care esti apreciat, in care vezi ca lucrurile merg bine, ca ai format niste echipe de oameni capabili care iti fac viata usoara, in sensul in care nu mai trebuie sa-i urmaresti.

Eu unul nici nu prea merg prin tari. In Romania vin din cauza limbii. In alte tari nici nu ma mai duc pentru ca sunt oameni mai de calitate decat mine - local vorbind.

Daca este vorba de o conferinta de presa si vor filosofii si strategii globale si ma invita si pe mine, atunci ma duc.

Managementul si orice lucru, in general, nu este dificil daca il faci din placere.

Din placere si fiind capabil sa delegi, asadar...

Clar, fara asta nu se poate. Cine crede ca numai ce face el este bun, nu are nicio sansa. Eu sunt un om de comunicare, caruia ii place sa delege si sa ii observe pe ceilalti cum fac. In cea mai mare parte din timp asta fac, investesc in oameni.

Cum va alegeti oamenii de incredere?

Trei lucruri sunt esentiale in momentul in care aleg oamenii. Vorbim de management. Eu comunic cu 20 de oameni in Europa. Nu stiu ce fac oamenii din echipele altor tari, ca nu este problema mea.

In momentul in care cineva este la nivel de management trebuie sa fie inteligent, sa aiba un anumit nivel de pregatire profesionala si sa aiba un anumit sistem de valori si integritate.

Fara al treilea lucru, insa, primul si al doilea n-au nicio valoare. Daca omul nu are un sistem de valori sanatos si nu este integru, poate sa fie cel mai mare profesionist, cel mai muncitor, cel mai destept, acesta este "bun de aruncat".

Omul cu coloana vertebrala, care promite si face, acesta este omul cu care pot sa merg mai departe. Cine ma minte, ma inseala... poate sa fie Einstein, ca ramane fara job.

Revenind la dumneavoastra personal, ati declarat ca veniti in romania "datorita limbii". Cat de des, mai exact, veniti in Romania?

In Romania vin de obicei de Pasti, in vacanta fetelor. Fiind din Oradea, ne ducem la Felix si stam cateva zile la Bai. Mai vin de obicei la cate o conferinta de presa primavara, daca este si toamna vin si atunci.

De asemenea, daca putem sa venim vara sa mergem pe undeva, ne face mare placere. Si mai venim la evenimentele din familie, fie ele vesele sau triste.

In medie, asadar, vin de doua ori pe an in interes de business in Romania, si de doua-trei ori pe an in interes personal. Dar vizitele private se fac intotdeauna la Oradea. Mai mergem si la Resita, de unde e sotia.

Si unde alegeti sa va relaxati in vacante, cand nu veniti in Romania?

Pe tot globul. Am fost cu familia aproape in toata lumea, n-am fost in Australia si in America de Sud. Australia urmeaza de Craciun anul acesta, daca totul este in regula vom pleca alaturi de toata familia trei saptamani in Australia.

In rest, am cam fost cu fetele mele in toata lumea.

De cate ori este o fereastra, cu zilele de joi-vineri libere, imi iau familia si plecam undeva. Ori plecam la bai termale, ori plecam la schi, ori vizitam orase. Luna viitoare plecam patru zile in Elvetia, fiica mea cea mare pleaca in Londra o saptamana, dupa aceea va pleca in Barcelona o saptamana.

Plecam in fiecare an in Italia sau undeva la mare o saptamana-doua. Avem o saptamana de schi in fiecare an, care este intre semestre. Avem cateva tabieturi: iarna o saptamana de schi, o saptamana de bai termale de Paste, doua saptamani de mare si un concediu mai lung, undeva, in America sau in oricare alta destinatie.

Deci am cam vazut o mare parte a lumii cu familia. Nu am o destinatie preferata. Doua lucruri sunt, mai mult sau mai putin, fixe: Pastele de la Oradea, sa-mi vad familia, si o saptamana-doua la mare, undeva.

Anul trecut am fost in Turcia, alta data in Egipt, alta data am fost in America, in Croatia, in Spania...

Reusiti in aceste vacante sa renuntati la telefonul mobil, tableta, etc...?

95% (reusesc - n.red.). In ideea in care managerii mei stiu ca atunci cand sunt plecat in concediu sa nu-mi trimita mail-uri, sa nu ma caute decat pentru lucruri care necesita implicarea si decizia mea absoluta.

Dar managerul pe Romania nu m-a sunat in concediu niciodata de sase ani de cand lucram impreuna.

Ne intoarcem la delegare. Ei stiu ce drepturi au si ce autoritate au si ce responsabilitati au. Si decid.

In plus, avem un sistem bine pus la punct, chiar prea paranoic, de control legat de business. Totul este legat de sistem si fiecare produs trebuie aprobat, iar daca un anumit produs nu indeplineste conditiile, automat eu si alti manageri primim o notificare. Asadar nu se prea pot face greseli.

Ca principiu, cred ca sunt "de inlocuit". Nu prea e mare nevoie de mine. Merge business-ul si fara mine. De mine e nevoie doar in momentele in care dau prime si bonusuri. Si cum eu dau bonusurile cu placere, inainte de a pleca in vacanta le dau.

In rest, cum alegeti sa va petreceti timpul liber?

Despre fetele mele v-am spus, dar nu v-am spus ceva: ca am o familie largita de vreo 90 de copii. Nu in sensul in care sunt ai mei. Sunt implicat intr-un proiect caritativ si de educatie in Uganda, in Africa.

Ne-am adunat cativa oameni de afaceri cu un venit peste medie, care ne permitem sa ajutam din surplusul pe care il avem, sa facem opere de caritate.

Am ales Africa pentru a face un orfelinat cu scoala pentru 150 de persoane si scoala pentru vreo 350 (de persoane - n.red).

Cladirea este deja construita si suntem la faza in care primim mobila si facem ce este de facut.

Va fi un proiect mare, probabil unul dintre cele mai mari proiecte de caritate facute de vreo organizatie in Uganda.

Interesant este ca nici macar nu este vorba de vreo organizatie, ci suntem cativa oameni de afaceri, care am pus umarul si mergem acolo. Pe langa concediul meu mai iau cateva saptamani pe ani si merg in Africa, intrucat eu sunt cel care se ocupa de scoala, de gasirea de profesori, de interviuri cu profesori.

Trebuie sa pregatesc toate actele necesare pentru a fi recunoscuta la nivel international, altfel ar fi recunoscuta numai la nivel regional. Port discutii cu guvernatorul, port discutii cu ministrul invatamant si cu alte persoane.

Sunt implicat, bineinteles, financiar. Adunam fonduri, anul viitor vom avea probabil din nou o intalnire cu oamenii de afaceri din Austria. Ii chemam la un restaurant romanesc, le dam sarmale si mancare traditionala, si tot ce se aduna trimitem pentru proiect si le dam justificarea "la cent".

Noi mergem pe banii nostri, noi investim banii nostri. Tot ce se aduna se investeste acolo.

Acesta este un proiect de suflet care iti da adevarata valoare de om. In momentul in care esti implicat in asa ceva, atunci realizezi ca de fapt "a trai" este mai mult decat a manca, a bea, a te distra, a avea tot ce vrei si a te duce in toata lumea, cum ma duc eu cu familia. Ci este si a pune ceva deoparte pentru vaduve, pentru orfani, pentru necajiti, pentru bolnavi, oameni care nu au atentia nimanui. Acolo iti dai seama de adevarata valoare a ta, ca om.

Impreuna cu ce oameni de afaceri ati facut acest proiect?

Ideea a inceput cu niste oameni de afaceri din Australia, ei aveau cei mai multi bani si ei au inceput acest proiect. Si-au dat seama ca proiectul a crescut prea mult, copiii sunt prea multi, nevoile sunt prea mari: nu ajungeau doua-trei dormitoare, ci trebuiau 15.

Ei, prin credinta, au largit proiectul si atunci au invitat si alti oameni de afaceri. Asa au ajuns si la noi.

In momentul de fata suntem echipe din Australia, din Austria, din America, din Spania si din Romania. Cinci tari sunt deja implicate in proiectul asta si probabil ca se vor extinde. Cautam mai departe sponsori.

Ce inseamna acest proiect ca investitie?

In prima faza, ca sa avem opt sali de clasa, 15 dormitoare si campusul mutat din conditiile vechi costa cam o jumatate de milion de dolari. Cand vom face scoala secundara, scolile de meserii, un mini-hotel si celelalte proiecte, inca o jumatate de milion.

Deci cel putin un milion de dolari va fi investitia in urmatorii doi-trei ani.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 4421 ori