Cine a pus umarul la scaderea bursei?

Marti, 29 Iulie 2008, ora 11:54
1683 citiri
Cine a pus umarul la scaderea bursei?

In ritmul in care scade, bursa romaneasca va ajunge sa domine in curand topul celor mai neperformante piete de capital din lume (la mijlocul lunii, ocupa "doar" un loc trei).

De ce se intampla acest lucru in conditiile in care economia nu s-a prabusit in acest an, ba chiar inregistreaza o rata de crestere de aproximativ 8%, investitiile straine nu s-au volatilizat, ci sunt in crestere iar inflatia n-a explodat ( e drept, nici linistitoare nu e )? In opinia noastra este vorba de un cumul de factori. 

Poate cel mai important este ca institutiile si operatorii din piata n-au reusit sa formeze in 7 ani anteriori de crestere un segment de investitori cu un anumit grad de maturitate si o anumita cultura investitionala. Doar 20-30.000 de investitori activi reprezinta exprem de putin, in plus acestia au un pronuntat caracter speculativ.

Obisnuiti sa asiste la cresteri de zeci sau chiar sute de procente pe an, jucatorii autohtoni nu stiu sa faca achizitii pe termen lung pe o piata in scadere, trec repede de la euforie la depresie si nu concep sa astepte cativa ani pentru a marca din nou profituri. In urma cu numai un an, majoritatea acestor mici speculatori erau insa convinsi ca este doar o chestiune de zile pana BET-FI ajunge la 120.000 de puncte. 

Acum, sunt dispusi sa creada ca 19.000 de puncte este o borna care poate fi atinsa cu usurinta in conditiile in care nimic spectaculos nu s-a intamplat prin portofoliile SIF-urilor intre timp care sa impuna o atare rasturnare a perspectivei.


Brokerii n-au stiut sa se promoveze, multumindu-se sa astepte comod sa le bata clientii la usa. Daca ar fi existat de departamente de marketing bine conturate in anii din urma, clubul investitorilor ar fi fost acum mult mai numeros avand in vedere ca in intervalul 2001-2007 doar cine n-a participat la piata n-a castigat.

Si nu doar la nivelul investitorului de retail a lipsit acest gen de promovare, ci sI la nivelul potentialilor emitenti, numarul ofertelor publice din ultimii 5 ani putandu-se numara pe degete. Nici conducerea bursei nu a facut mai multe in acest sens, singura campanie de promovare a institutiei venind in cel mai nepotrivit moment cu putinta: la putin timp dupa atingerea unor maxime istroice si in plina criza subprime in SUA.

In sfarsit, promisiunile statului de a aduce companii noi la cota bursei s-au materilizat doar in doua situatii (Transelectrica si Transgaz) iar listarea in cele din urma a titlurilor de stat seamana cu o sedinta de reflexoterapie la capataiul unui mort.


Insitutia de supraveghere si reglementare-CNVM-a parut la randul sau mai mereu in contratimp cu piata, avand aerul ca mai mult incurca decat ajuta la dezvoltarea bursei. Iar cand a fost nevoie de fermitate in sactionarea unor practice nelegale, CNVM s-a facut ca ploua sau a ales sactiuni-soft in loc sa taie in carne vie.

Un exemplu recent: desi a arat cu degetul spre rascumpararile de actiuni proprii ale SIF-urilor (companiile controlate de acestea au achizitionat la un moment dat pachete importante de actiuni SIF-vezi Biofarm, SN Orsova, Turism Felix, etc), anuntand ca a demarat o ancheta in urma cu cateva luni, CNVM tolereaza in continuare practici asemanatoare (vezi activitatea CMCM Constanta dupa intrarea actiunilor gratuite de la SIF Transilvania in piata).


Ce este de facut din acest punct? Grabirea listarii unor companii de stat ar fi de mare ajutor, la fel un set de stimulente fiscale (generalizarea impozitului de 1% poate fi o idee). Concentrarea serviciilor de brokeraj intr-un numar mai redus de SSIF-uri, cu o forta financiara mai mare si conectarea cu alte case de compensatie ar oferi investitorilor romani ocazia sa include in portofoliu si actiuni listate pe alte burse, sansa diversificarii pe alte piete fiind un argument important pentru demararea unui plasamente pe un cu un orizont mediu de timp.