Nabucco, neinteresant din punct de vedere economic?

In opera Nabucco a lui Giuseppe Verdi, evreii aspira la iesirea de sub dominatia babiloniana; pe agendele UE, Nabucco inseamna independenta Europei de gazul rusesc. Numai ca, dupa ani buni de promovare a acestei initiative, fara insa a se fi facut prea multi pasi concreti, expertii incep sa se indoiasca de viabilitatea economica si politica a proiectului, scrie, joi, cotidianul austriac Wirtschaftsblatt.

Nabucco ar putea sa asigure, odata dat in folosinta, numai sase procente din necesarul de importuri de gaze al Uniunii, estimat la 500 miliarde metri cubi pe an, potrivit calculelor profesorului Roland Gotz de la Institutul pentru Europa de Est al Universitatii Libere din Berlin.

In plus, nici nu se poate face o aproximare a consumului viitor de gaz in statele membre UE, dat fiind faptul ca, pentru atingerea obiectivelor climatice asumate, utilizarea combustibililor fosili va cunoaste un declin, iar evolutia preturilor la titei si carbune va juca si ea un rol important.

Potrivit politologului Gerhard Mangott, in prezent UE are la dispozitie chiar mai mult gaz decat ar avea nevoie.

"Unii experti vorbesc chiar despre o mare de gaz", spune el. Ca urmare a crizei economice, consumul de gaze naturale in unele sectoare industriale a scazut foarte mult, insa clauza "take or pay" din contractele cu Rusia asigura livrari constante si se formeaza rezerve considerabile.

In plus, chiar si mult invocata dependenta de Rusia nu arata chiar atat de dramatic daca sunt analizate obiectiv cifrele: din 1990, ponderea gazului rusesc in totalul importurilor europene de gaz a scazut de la 75% la 41%, in timp ce livrarile din Norvegia si din regiunea Africii de Nord - in special din Algeria - au sporit considerabil.

In prezent, Rusia exporta anul aproximativ 135 miliarde de metri cubi de gaze in UE, in timp ce Nabucco ar putea livra, la o capacitate maxima de operare, un volum de 31 miliarde de metri cubi de gaz pe an - adica circa 23% din cantitatea importata de la rusi, incluzandu-se si cota pe care ar urma sa o opreasca Turcia.

De asemenea, Roland Gotz se indoieste ca Turcia se va multumi cu statutul de tara de tranzit si considera ca este probabil ca Ankara sa insiste pentru a deveni un mare centru energetic.

Totodata, nu trebuie neglijat nici faptul ca furnizorii din Asia Centrala pe care se bazeaza UE pentru Nabucco nu sunt tocmai modele de democratie. Statele din regiune sunt dominte de regimuri autoritare si corupte.

In plus, unele dintre ele, precum Turkmenistanul, Azerbaidjanul, Uzbekistanul sau Kazahstanul sunt de multa vreme curtate de alti potentiali parteneri interesati de resursele lor energetice. Deja este in constructie o conducta prin Uzbekistan si Kazahstan catre China. "Statele central-asiatice au rute alternative, prin urmare si ele vor putea exercita, pe viitor, presiuni", spune Mangott.

Acordul interguvernamental pentru construirea gazoductului Nabucco a fost semnat pe 13 iulie la Ankara de reprezentantii celor cinci state participante - Austria, Bulgaria, Ungaria, Romania si Turcia.

Gazoductul Nabucco va tranzita Romania pe o portiune de 460 de kilometri, din totalul celor aproximativ 3.300, iar tara noastra, prin Transgaz, va asigura cota de finantare de aproximativ 417 milioane de euro, parte a companiei la proiect.

Proiectul Nabucco a fost demarat de cinci companii de profil, OMV (Austria), MOL (Ungaria), Botas (Turcia), Bulgargaz (Bulgaria), Transgaz (Romania). Anul trecut, consortiul Nabucco a dobandit un al saselea partener prin includerea companiei RWE (Germania).