Cu cantec, pe munte, mars!

Marti, 01 Noiembrie 2005, ora 08:07
1508 citiri

Muntele este un bun prieten pentru toti cei care stiu sa mearga, sa urce, sa onoreze pas cu pas drumul care face diferenta dintre A"pantofariA" si montaniarzi. De la lupta cu plamanii obositi de fumul oraselor la inegalabila senzatie de cucerire a unui teritoriu rezervat A"caprelor negreA", urcatul pe munte reprezinta intotdeauna o performanta rezervata spiritelor puternice.Pentru cativa dintre montaniarzi insa, este o nesfarsita competitie la care este important sa participi, nu sa castigi.

Consacrat ca hobby de mai bine de un secol, urcatul pe munte face parte din tainele ceremoniilor de initiere. Muntele este locul unde parintii isi deschid prima oara sufletele in fata copiilor, prima aventura pentru care nu i se cere nimanui socoteala, este locul unde fiul imparte prima bere cu tatal sau si scena pe care se joaca oficial trecerea de la copilarie la adolescenta. Dincolo de drumul care pare, pe ora ce trece, din ce in ce mai greu de parcurs, muntele inseamna focul de tabara de pe platou, orele scurse melancolic printre chitare visatoare si ceaiul din frunze culese de pe drum, baut din cana de tabla mostenita de la bunici. Nu exista traseu de munte care sa nu contina aceste ingrediente fundamentale. Incet, dar sigur, montaniarzii si-au creat propria cultura. Imnuri, cantece, povesti, fabule, legende, poezii sau bancuri - tot ceea ce se strange in jurul focului este folclor specific oamenilor de munte. Chiar daca e prima oara cand ajungi sa privesti lumea A"de pe acoperisA", nu se poate sa nu te intersectezi cu un A"traseistA" veteran, cu un cabanier hatru, cu un chitarist locvace sau cu un ghid transformat ad-hoc in depozitarul celor mai pretioase povesti despre munte. In jurul focului, cand toti si-au dovedit puterea parcurgand traseul A"de ziA", fiecare salt de pe o stanca pe alta, fiecare sleau noroios parcurs cu rucsacul de 30 de kilograme in spinare, fiecare ora umblata fara un strop de apa in bidonul secat inca de la poale, fiecare minut in care marcajul traseului se incapatana sa ramana invizibil, orice pasare care s-a asezat fara teama pe servetul de picnic, orice gest si orice clipa se hiperbolizeaza, capata noi intelesuri, transformandu-se, in cele din urma, intr-o poveste de neuitat. Sinteza tuturor acestor momente este cantecul de munte. Simplu, onest, mai sarac in metafore, dar mai viu decat tot cardul de prostii promovate de posturile comerciale, cantecul de munte ameninta, acum vreo zece ani, sa devina o specie pe cale de disparitie. Poienile si platourile erau pline de prea multe CD-player-e si casetofoane, ca sa mai lase loc si rapsozilor care tocmai carasera zeci de kilometri, alaturi de conserve si tigari, o chitara. Azi, tot mai multi veterani ai traseelor se reunesc in cluburi de specialitate, incercand sa pastreze viu acest tip de folclor nou. Milionari in dolari si taximetristi, liceeni si pensionari, oameni care n-au nimic in comun in viata de zi cu zi se intrec sa organizeze trasee si cantari care sa nu lase prada uitarii intaia mare dragoste a fiecaruia dintre ei - muntele.

Lire si trofee

In Romania exista nu mai putin de 120 de cluburi de montaniarzi. Ca orice pasiune balcanica, cele 120 de cluburi sunt impartite echilibrat intre diverse asociatii, unele recunoscute, altele nu, dar toate purtand numele de A"federatie de turism sportivA". Piatra-Neamt, Cluj si Pitesti sunt centrele care aduna cam 30-40 de cluburi sub aceeasi palarie. Unele lucreaza cu Ministerul Tineretului si Sportului, altele sunt partenere cu Crucea Rosie, altele fac lobby la marile organizatii ecologice, iar cateva supravietuiesc datorita fondurilor primite de la oameni care, desi stau in permanenta in topul 50 al miliardarilor romani si se vad zi de zi prin ziare, nu au uitat ca montaniarzii le sunt o a doua familie.

In fiecare luna exista cel putin un concurs: iarna se castiga A"lireA", in restul anului se castiga A"trofeeA". Fiecare club liciteaza la inceput de an unul sau doua evenimente, dupa care se ocupa, cu forte proprii, de tot ce inseamna organizare: aprobari, rezervari, cazare, premii, masa, asigurari de trasee sau inchiriere de echipament. In concursuri se poate face orice: se urmaresc trasee prestabilite, se escaladeaza pereti, se pescuieste, se fotografiaza, se canta, se picteaza. Exista probe contratimp, gandite astfel incat victoria sa fie mai putin importanta, in schimb concurentii sa inteleaga mai bine cat de mult conteaza echipa. Exista stafete, exista probe mixte, in care baiatul conduce, dar fata trebuie sa A"pontezeA" la posturile de pe traseu, exista chestionare-fulger nazarite in mijlocul traseului, in care fiecare trebuie sa raspunda la intrebari legate de ecologie, flora, fauna, prim-ajutor, geografie sau istorie, si alte mii de asemenea incercari care transforma simpla excursie de weekend intr-o competitie sanatoasa si stimulanta.

Iarna, reuniunile sunt mai putin sportive si mai aproape de arte. A"LireleA" se castiga in concursuri de fotografie, afis montaniard, expozitii de diapozitive insotite de coloana sonora, teatru sau recitaluri folk. Tot iarna se predau tehnicile de supravietuire, atat pentru vara, cat si pentru iarna - de la alegerea locului pentru facut foc la iesirile din avalansa sau la construirea unui iglu.

Tentatia A"extremuluiA"

Turism rural, cultural sau educational, mersul pe munte incepe, incet-incet, sa devina un sport sustinut, promovat si demn de atentia amatorilor din Occident. De anul viitor, EcoAlpin Club Montaniard, unul dintre cele 20 de cluburi de montaniarzi din Bucu-resti, si-a propus sa lanseze un program destinat vizitatorilor straini, in care sa fie incluse toate sporturile specifice. Adica: se ia o cabana oarecare, se stabilesc trasee, dupa care se lanseaza probele - 30-40 de kilometri de mountain-bike, cateva zeci de kilometri de traseu A"de regularitateA" pe picioare, o escalada de cateva zeci sau sute de metri si trasee de cros. Totul A"condimentatA" cu examene despre meteorologie, interpretarea semnelor din natura, orientare, supravietuire, civilizatie montaniarda. Singura problema, pe care clubul spera sa o rezolve, este cea legata de premii: daca vrei sa incluzi in concursurile internationale o destinatie precum Cibinul, Fagarasul sau Cheile Nerei, premiile trebuie sa fie la nivelul concursurilor A"de afaraA". Cele-britatea lui David Neacsu, unul dintre cei mai valorosi alpinisti din lume, CD-urile lui Constantin David, cu zecile lui de cantece de munte, expertiza lui Marius Andrei, unul dintre cei mai iubiti profesori de geografie din Bucu-resti - toate palesc in fata eternelor nevoi financiare impuse de o asemenea initiativa.

Viitorul sta sa inceapa

Cel mai bun lucru care s-a intamplat in ultimii ani pentru copiii din Bucuresti a fost o initiativa a federatiilor de turism sportiv: recrutarea de montaniarzi si transformarea lor in echipe de club. A"Am vrut sa le oferim copiilor si alte atractii decat calculatorul sau, Doamne fereste!, drogurile. Pana in octombrie 2006, vom fi prezentat planurile noastre in toate liceele din BucurestiA", povesteste Constantin David, presedintele EcoAlpin Club. A"Uneori e dificil, alteori e mai usor decat ne asteptam. Daca directorul rezoneaza la propunerile noastre, gasim de fiecare data copii pe care sa-i luam si sa-i invatam ce inseamna muntele. Alti directori vor comisioane, altii ne alunga din preajma copiilor-vedeta pe care ii au in liceu. Cert este ca am inceput deja acest program si in curand vom putea organiza competitii intre echipe selectionate din cate 4-5 licee. Dar premiile sunt mai putin importante aici. Lucrul pe care il dorim, si pe care il si obtinem, este ca orice copil care a trecut examenele noastre sa fie capabil sa supravietuiasca in orice conditii, in orice mediu, iar asta sa-i faca si placere.A"

Radu Rizea

Saptamana Financiara

HoReCa, 1/5 din PIB – TradeVille
HoReCa, 1/5 din PIB – TradeVille
Evoluția Cifrei De Afaceri Din Comerțul Cu Ridicata Cifra de afaceri din comerțul cu ridicata (cu excepția comerțului cu autovehicule si motociclete) a scăzut, in luna ianuarie, cu 20%...
Ministerul Dezvoltării a virat peste 286 de milioane de lei, pentru plățile restante din programul "Anghel Saligny"
Ministerul Dezvoltării a virat peste 286 de milioane de lei, pentru plățile restante din programul "Anghel Saligny"
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (MDLPA) a virat suma de 286.390.685,13 lei, în vederea decontării facturilor pentru 237 de obiective finanţate prin Programul...