Conacul copilariei din "La Medeleni", o ruina napadita de buruieni intr-un sat sarac FOTO

Luni, 25 August 2014, ora 15:10
2997 citiri
Conacul copilariei din "La Medeleni", o ruina napadita de buruieni intr-un sat sarac FOTO
medeleni.iasi.mmb.ro

Conacul care l-a inspirat pe Ionel Teodoreanu sa scrie "La Medeleni" este astazi o ruina napadita de buruieni, intr-un sat sarac in care au mai ramas cativa oameni. Mosia a fost revendicata de unul din urmasii administratorilor, care avea acte de proprietate pentru cele 10 hectare de pamant, dar nu si pentru casa.

"Draga mama, am ajuns teafar la Medeleni. Ce admirabila casa moldoveneasca! Exact atmosfera de la noi, amplificata numai ca un motiv muzical cantat de vioara, reluat apoi de toate instrumentele. Am impresia ca retraiesc paginile adorabile ale 'Vietii de la tara' de Duiliu Zamfirescu. Totul e curat: oamenii si lucrurile, cerul si peisajul. La sfarsitul vacantei devin si eu poet! N-ai grija!".

Asa descria Ionel Teodoreanu conacul de la Medeleni, in cel de-al doilea volum al romanului, aparut inaintea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, potrivit Mediafax.

Astazi, satul iesean Medeleni din comuna Golaesti, aflat pe malul Prutului, numara cam o suta de suflete doar in zile de sarbatoare, cand se mai intorc acasa cei care au luat drumul orasului. Glasurile de copii sunt rare, iar oamenii isi poarta saracia de pe-o zi pe alta.

Despre boierii care veneau de sarbatori sa petreaca pe mosia Delenilor, foarte putini isi mai aduc aminte.

Singura marturie a trecerii familiei Deleanu prin Medeleni, asa cum e pomenita in paginile romanului, este conacul care i-a marcat tineretea avocatului si romancierului Ionel Teodoreanu. Insa "admirabila casa moldoveneasca" pe care o descria scriitorul este acum o runia napadita de buruieni.

Cerdacul cu model oriental, brazdat de balconase mici si care marca precum o arcada intrarea in casa, a fost daramat. Bucataria si sala de mese au fost si ele demolate, iar beciul din spate, "unul de piatra, adanc si racoros", cum il descriu satenii, a fost astupat. De la forma pe care o avea conacul - doua litere "L" puse cap la cap - a ramas un dreptunghi plat, fara etaj - doar cladirea principala - unde a fost pusa o placuta pe care scrie "Scoala Medeleni", in condtiile in care aici a functionat timp de 40 de ani o scoala.

Satenii spun ca cea mai afectata de schimbari a fost gradina conacului, unde erau plantati pomi ornamentali adusi de pe toate continentele.

"Cand eram copil ma jucam acolo, erau niste picturi foarte frumoase in salon, erau de o frumusete rara. Dar livada era deosebita. Erau alei intregi de arbori pana la intrare, copaci ornamentali, meri cu o coroana care incepea de la trei metri in sus, aranjati si ingrijiti, iar in spate era o livada de pruni care se intindea pana aproape de Prut", povesteste Costica Simion, consilier local in Golaiesti, nascut in Medeleni.

In fata conacului mai exista astazi doar un copac ornamental, plantat pe vremea primilor proprietari: un exemplar inalt cat un salcam batran - "maclura pomifera", numit popular portocal fals.

Din conac, doar amintirile

Costica Simion, trecut cu putin de 60 de ani, isi aminteste ca in copilarie casa, parasita si care nu era inca folosita ca scoala, era locul preferat de joaca al copiilor din sat. Acestia treceau pe sub poarta mare de la strada, daramata astazi, si strabateau aleea cu pomi ornamentali si fructiferi pana la cerdacul cladirii, unde se alergau si se strecurau in salonul oaspetilor.

"Erau niste picturi nemaipomenite, cu niste culori foarte frumoase", afirma barbatul, care isi aminteste ca bunicul sau ii spunea cand era copil ca la fiecare hram, la fiecare sarbatoare, "satul prindea viata" si alaiul de trasuri care aduceau boieri dinspre Iasi se intindea cat vedeai cu ochii.

Conform acestuia, familia Deleanu venea intotdeauna la Medeleni cu patru calesti mari - doua dintre ele aduceau muzicantii si instrumentele, intr-una erau bucate si bauturi alese, iar in ultima, membrii familiei.

"Bunicul meu stia trei limbi, germana, rusa si greaca. A fost prizonier in primul razboi mondial si a stat in Austria, la noi venea multa lume sa il intrebe despre casa asta la care venea Teodoreanu. Mi-a povestit ca venea alaiul de trasuri trase de patru cai, cu lautari cu tot, pana la conac, unde se intalneau politicieni, armata si toata boierimea de la Iasi si petreceau cate trezi zile", povesteste barbatul.

Un alt satean, Constantin Cobzaru, isi aduce aminte ca atunci cand era "flacaiandru" si "poarta aia mare inca nu o daramase nimeni" tot satul se aduna in zi de sarbatoare si trecea prin fata mosiei, ca un omagiu adus boierilor care le tineau inainte satul in viata.

Batranii povestesc ca atunci cand era petrecere boiereasca se adunau oameni din toate satele dimprejur, iar daca avusese loc vreo nunta sau in vreo familie boiereasca se mai nastea un copil, acestia ii cinsteau si pe sateni.

"Imi aduc aminte de mosie, da, era in spate, unde era livada de pruni, si o gradina mare de pepeni care se intindeau de unde era beciul vechi pana in capatul hectarului. Era frumos, ne-ar placea sa mai fie acum ceva aici, ca ne uita lumea", sustine Constantin Toma, un barbat de vreo 65 de ani, care are casa in stanga mosiei.

Din dreptul portii sale conacul se vede foarte mic, precum o capita de fan innegrita de vreme.

Conacul a fost construit in 1821 si a apartinut boierului Cojeanu, fiind dat mai departe unei familii din Sibiu originara din zona Medeleniului, de langa Prut. Nu exista nicio dovada in acte ca acesta ar fi apartinut vreodata Teodorenilor. Chiar Ionel Teodoreanu preciza ca mosia nu a fost in proprietatea parintilor sai, ci el venea doar in vizita acolo.

Nu se stie ce era cu cladirea in 1960, cand a fost transformata in scoala, dar se considera ca atunci a suferit cele mai multe transformari, camerele mari fiind transformate in sali de clasa. Conacul a functionat ca scoala, cu intreruperi, timp de peste 40 de ani, dupa care, din cauza numarului mic de copii, a fost inchisa.

Costica Simion spune ca scoala a fost inchisa prin 2005, iar cladirea a devenit un fel de magazie pentru biserica proaspat ridicata in apropiere, in zona unde era inainte livada cu pomi orientali.

Nici terenul revendicat nu se afla intr-o stare foarte buna

Terenul, de peste zece hectare, a fost revendicat de Ion Morariu, urmas al unui fost administrator al proprietatii, care insa nu s-a ingrijit de el, fiind invadat de buruieni, iar terenul arabil a fost transformat in pasune.

"Morariu nu a putut sa ia casa si nu avea nici dreptul sa revendice pamantul, fiindca nu a fost dobandit de el, nu a fost facut din munca lui. Daca o sa putem sa refacem cladirea, o sa ne judecam sa luam inapoi si pamantul", sustine Costica Simion.

Primarul comunei iesene Golaiesti, Mihai Bizdaga, spune ca exista mai multe planuri ca imobilul sa fie transformat din nou in conac, dar lucrarile ar costa aproape 150.000 de euro, bani de care autoritatile locale nu dispun.

"Am avut proiect depus pe fonduri transfrontaliere, dar nu am fost acceptati. Am discutat cu cineva de la Ministerul Culturii sa faca un studiu sa il depunem pe Legea 5 ca monument, fiindca nu e considerata nici macar cladire de patrimoniu, dar inca nu am avut succes, speram sa ne intepam in noile fonduri europene 2014-2020", declara primarul.

Acesta a mai spus ca exista si planuri ca imobilul sa fie folosit drept casa sociala de catre parohia locala, dar nici ei nu au bani sa il refaca.

"Nu ai cum sa te duci tu sa dai cu var cu ipsos, sa pui termoane si tabla lindab. Trebuie sa il facem cum a fost, altfel nu are farmec. Plus ca el trebuie remodificat, pentru ca in perioada comunista a fost compartimentat ca sa functioneze ca o scoala, ori in casa era un salon mare, frumos pictat, unde veneau oaspetii", sustine primarul.

Pana la gasirea banilor, satenii nu cred ca isi va mai aduce aminte cineva de alaiul de trasuri care se intindea, peste deal, pana in Iasi, sau de boierii care veneau sa petreaca la conacul care a inspirat romanul "La Medeleni".

"Nici noi, cei carora ne-au povestit bunicii, s-ar putea sa nu mai fim atunci cand il vor reface. Si daca n-o sa mai fim noi, pentru cine se va face? Cine va sti ce a fost aici? Macar eu sper sa il mai prind refacut, in timpul vietii", incheie consilierul local nascut in Medeleni.

#conac copilarie La Medeleni, #sat Medeleni Iasi , #Stiri Vacanta