Vosganian: criza se va incheia cand resursele se vor ieftini

Luni, 06 Septembrie 2010, ora 23:05
2663 citiri
Vosganian: criza se va incheia cand resursele se vor ieftini

"Criza aceasta se va incheia cand resursele se vor ieftini: metrul patrat de constructii, metrul patrat de teren, fiecare loc de munca in plus, creditul bancar mai ieftin. Din pacate, creditele incep sa devina prohibitive, prin faptul ca rata dobanzii nu scade. Nu este neaparat vina bancilor, ele isi adapteaza rata dobanzii dupa inflatie", a declarat fostul ministu de Finante, Varujan Vosganian, intr-un interviu acordat Bloombiz.ro.

Exportatorii se plang ca leul este excesiv de tare. Mai au motive sa sustina asa ceva, in conditiile in care economia este la pamant?

Daca facem o incursiune in trecut, vedem ca leul a avut oscilatii ample, de la 3,1 lei/euro pana la cursul valutar de 4,4 lei/euro.

Pentru exportatori, intarirea excesiva a leului era in acele timpuri o mare povara. Fireste ca exportatorii ar dori sa slabeasca leul, pentru ca in acest fel, exporturile devin mai rentabile.

Trebuie sa ne gandim, insa, privind la imaginea de ansamblu a economiei nationale, ca o slabire a leului va avea imediat implicatii asupra inflatiei.

Desi BNR ne da incredintarea ca la anul efectele cresterii TVA nu se vor vedea si ca vom reintra pe o traiectorie descendenta a inflatiei, intuitia imi spune ca inflatia ar putea sa ramana o mare problema pentru Romania, in viitor.

De aceea, exportatorii trebuie sa stie ca o slabire a leului ar insemna sa primeasca cu o mana, dar sa dea cu cealalta, pentru ca vor castiga strict pentru activitatea lor de export, vor pierde insa pentru ca alte materii prime provenite din import se vor scumpi, va exista o mare presiune pe piata fortei de munca, pentru marirea salariilor si, in general, inflatia este o arma al carei tais este intotdeauna indreptat impotriva consumatorului si producatorului.

Singurul care se poate proteja de inflatie este statul.

Exportatorii sa nu fie atat de mahniti, sa isi aduca aminte de vremurile cand leul ajunsese pana aproape de 3,1 lei pentru un euro, iar la aproximativ 4,2 lei/euro este o pozitie pe care eu o socotesc de echilibru.

Exista valuta in economia romaneasca in acest moment?

Anul trecut, cand a fost angajat imprumutul cu FMI, principala tema a fost aceea ca mediul economic nu va avea suficienta valuta pentru a onora datoria pe termen scurt.

Aceasta era principala vulnerabilitate a economiei romanesti, noi nu socoteam ca la nivelul bugetului vom ajunge la situatia unor deficite pe cash atat de mari.

In acest an, pozitia externa a Romaniei s-a imbunatatit, "s-a imbunatatit" e un fel de-a spune.

Neavand crestere economica, deficitul de cont curent a fost mai mic, astfel incat in 2010 nu avem aceasta problema.

Din pacate, nu avem nici o presiune pe euro datorata necesitatii de investitii. In termeni reali, investitiile sunt la o treime fata de 2008.

Faptul ca sistemul investitional nu progreseaza, faptul ca deficitul de cont curent nu este mare ne face sa credem ca o presiune pe euro nu va exista, astfel incat, relativ vorbind, nu avem o criza de euro in Romania astazi. Acest lucru se vede si din structura depozitelor si creditelor.

Nu avem o eurizare a economiei dar nici nu avem o fuga de euro din Romania.

De ce nu sunt finantate marile proiecte de infrastructura cu acesti bani ai bancilor?

Avem doua teme diferite. Una este aceea a potentialului sistemului bancar de a oferi resurse pentru dezvoltare si cealalta este cea a bonitatii mediului economic de a absorbi aceste sume.

Dintr-un anumit punct de vedere, aceeasi intrebare poate fi pusa si in legatura cu fondurile europene: daca avem atatea zeci de miliarde de euro disponibile, de ce ele nu se absorb.

Daca faceti o socoteala, am putea cu absorbtia integrala a fondurilor europene sa depasim criza economica si sa cream si un pas inainte catre modernizare.

Pentru a da bani, bancile trebuie sa-si respecte propriile criterii de prudentialitate.

Banii trebuie sa fie in siguranta si felul in care ei se reintorc sa excluda orice suspiciune privind transformarea lor in credite neperformante.

Aceasta scadere a increderii fata de mediul economic, o crestere a riscului de tara pentru Romania sunt factorii care fac ca bancile sa fie ezitante.

La astea se mai adauga un element.

Criza aceasta se va incheia cand resursele se vor ieftini: metrul patrat de constructii, metrul patrat de teren, fiecare loc de munca in plus, creditul bancar mai ieftin.

Din pacate, creditele incep sa devina prohibitive, prin faptul ca rata dobanzii nu scade. Nu este neaparat vina bancilor, ele isi adapteaza rata dobanzii dupa inflatie.

Mai exista un element care tine de trecut. In Romania, privatizarea s-a realizat mai ales cu resurse straine.

Nu exista capital romanesc, astfel incat peste 90% din capitalul privat romanesc este de provenienta straina.

In sectorul bancar, capitalul privat urmeaza aceeasi proportie, deci bancile nu se vor solidariza intr-o politica nationala, asa cum s-a intamplat in Franta, Germania sau Italia.

Consumul si investitiile sunt la pamant, doar exporturile mai misca, nu am folosit toate caile pentru cresterea economica.

S-au luat chiar masuri care au impotmolit cresterea economica. Analistii sunt unanim de acord ca pentru a creste economia este nevoie de cateva elemente printre care primul este de natura fiscala, anume relaxarea fiscala.

In al doilea rand, este nevoie sa identificam corect blocajele din economie si ele sa fie inlaturate fie prin mijloace procedurale, ma refer la modul de administrare fiscala sau de incetare a acestei atitudini a statului care devine sursa de blocaj prin numarul mare de arierate, fie printr-o infuzie de capital, ce se poate realiza prin ajutor de stat, prin politicile publice de investitii sau prin fondurile europene.

Cat va dura acest lucru? Atat cat guvernarea noastra va socoti ca iesirea din criza se face mai ales prin echilibrarea bugetului.

Aceasta echilibrare este doar un mijloc, adevarata iesire din criza se va face odata cu relansarea economica si odata cu o solutie indrazneata de a imbina orizonturile de timp.

Atunci cand o casa ia foc, primul impuls este sa iei extinctorul si sa cauti sa stingi.

Daca pe perete ai un tablou scump, nu dai cu extinctorul pe perte. Intai iei tabloul, il adapostesti si abia apoi stingi incendiul.

Noi trebuie sa ne protejam structura institutionala, sa n-o distrugem, sa nu cream constrangeri si, prin solutii abrupte, distrugeri care sa fie apoi ireparabile.

Trebuie ca o noua constructie institutionala sa mearga mana in mana cu iesirea din criza, ceea ce inseamna ca masurile de imbunatatire a administratiei fiscale, de redimensionare a statului si nu de reducere oarba a cheltuielilor, de imbunatatire a abosorbtiei de bani europeni si de relansare economica sa fie intr-o viziune corelata.

Bancile sunt amenintate de un volum important de credite neperformante. Pot acestea sa-si imbunatateasca bilanturile fara a relua creditarea?

Nu poti sa ceri prea mult curaj bancilor pentru ca ele joaca in mare masura banii depunatorilor.

Depasirea acestui impas in care portofoliile putrede risca sa-si sporeasca amploarea se poate face printr-o politica coerenta a veniturilor, ma refer la gospodarii, si printr-o politica de relansare investitionala, ma refer la companii.

Solutia nu este atat la banci, cat la mediul economic, in ansamblul sau. Atunci cand veniturile sa injumatatesc in termeni reali, pericolul creditelor neperformante sporeste.

Nu este nici vina celor care au luat credite, nici vina bancilor ci este vina politicii economice generale.

Solutia ameliorarii raportului dintre banci si partenerii de creditare se gaseste tot in politica economica generala.

Un profesor de la Harvard a declarat recent ca nu toata lumea va supravietui consolidarii bugetelor de stat si ca Romania ar putea intra in faliment in 2-3 ani.

Exista de partea cealalta a oceanului diverse remarci cat de putin politicoase la adresa UE. Sunt unii care spun ca Uniunea Europeana va fi zguduita de o inflatie puternica in urmatorii ani.

Sunt altii care spun ca politica de echilibrare a deficitelor franeaza cresterea economica, iar altii spun ca vor fi chiar state care nu au resurse interne de echilibrare, cum este Romania, in pericol de a da faliment.

Eu pot sa-i spun respectivului domn ca nici de la noi America nu s-a vazut mai bine si faptul ca noi am inceput sa avem febra se datoreaza faptului ca America a tusit vartos in trecut.

O tara nu da faliment, ea gaseste resurse de echilibrare.

Nu exista in istoria omenirii niciun caz in care o tara sa fie vanduta bucata cu bucata pentru ca nu poate sa isi reintoarca datoriile, exista mecanisme internationale care o pot scoate din impas, insa noi speram ca Romania sa nu ajunga acolo.

Romania are inca o datorie publica suportabila si, cred eu, putem sa reorientam tendintele ultimilor doi ani.

#credite, #criza, #curs, #imobiliare, #resurse, #valutar, #vosganian , #stiri Varujan Vosganian