Romania, condamnata de CEDO pentru esecul de a proteja viata unui bolnav de cancer

Romania a fost condamnata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) sa plateasca 20.000 de euro, pentru ca autoritatile statului au incalcat dreptul la viata, neoferind gratuit reclamantului, diagnosticat cu cancer la rinichi, medicamentatia anticanceroasa specifica de care avea nevoie.

Reclamantul Stefan Panaitescu, cetatean roman nascut in 1944 si care era domiciliat in Alejd, judetul Bihor, a depus plangerea la CEDO, dar a decedat in decembrie 2006, iar fiul sau a continuat procedura. Prin Hotararea din 10 aprilie in cauza Panaitescu c. Romaniei, publicata pe site-ul Curtii, CEDO a decis ca Statul roman a incalcat dreptul la viata garantat de Conventie.

Potrivit site-ului http://jurisprudentacedo.com, in aprilie 2005, reclamantul a fost diagnosticat cu cancer. In mai 2005, acesta a fost operat de o tumoare la rinichi intr-un spital public. Constatand ca i se administrasera doar vitamine si o solutie salina, dar nu si tratamentul anticanceros specific de care avea nevoie, Panaitescu s-a adresat Institutului Oncologic din Cluj Napoca.

Acest institut i-a recomandat sa continue ingrijirile cu doua medicamente pe care a inceput sa si le administreze in iulie 2005 pe cheltuiala proprie, desi instantele romane hotarasera ca, in baza legii nr 189/2000, care contine prevederi referitoare la indemnizarea persoanelor persecutate in 1940 si 1945 pe motive de provenienta etnica, el avea dreptul la acces prioritar si gratuit la ingrijiri si tratamente.

In noiembrie 2005, Panaitescu a introdus o actiune contra autoritatilor sanitare nationale in vederea obtinerii in mod gratuit a celor doua medicamente specifice de care avea nevoie si rambursarea cheltuielilor efectuate pana la acea data cu procurarea lor. Instantele au admis cele doua capete de cerere printr-o hotarare din 12 decembrie 2005, devenita definitiva in aprilie 2006. Autoritatile sanitare au incercat sa se opuna executarii hotararii.

Invocand articolul 2 (dreptul la viata) si 3 (interzicerea tratamentelor inumane si degradante) din Conventie, mostenitorul reclamantului, Alexandru Panaitescu, a acuzat in principal refuzul cinic si abuziv al autoritatilor de a executa hotararile judiciare care recunoscusera tatalui sau dreptul la un tratament medical adecvat si gratuit, reclamand ca acest refuz a pus in pericol viata tatalui sau, cauzandu-i ample suferinte morale.

Cu privire la dreptul la viata, Curtea a amintit ca CEDO impune statelor atat sa se abtina de la a provoca moartea persoanelor aflate sub jurisdictia lor in mod neregulat, cat si sa ia masurile necesare cu privire la protejarea vietii acestor persoane.

Executarea cu intarziere si numai in parte a hotararii din decembrie 2005 a coincis cu degradarea starii de sanatate a reclamantului, stare care s-a accentuat atunci cand acesta n-a mai fost in masura sa-si plateasca tratamentul si care a dus la moartea sa in decembrie 2006.

Autoritatile sanitare au contestat in mod constant dreptul reclamantului de a obtine gratuit tratamentul medical de care avea nevoie, in principal pentru ratiuni birocratice.

Stefan Panaitescu nu a putut urma in mod corect tratamentul respectiv pentru ca autoritatile au refuzat sa i-l ofere desi se afla intr-un stadiu avansat al bolii.

Curtea a subliniat ca principiul potrivit caruia Statele nu pot invoca pretextul lipsei de resurse pentru a nu onora o datorie care are la baza o hotarare judecatoreasca se aplica si in cazul cand trebuie sa protejeze viata persoanelor intr-o maniera concreta si eficienta.

Curtea a notat si ca medicamentele prescrise lui Stefan Panaitescu au avut efecte pozitive asupra sanatatii acestuia atat timp cat au fost administrate. Astfel, potrivit opiniei Curtii, autoritatile publice cunosteau sau ar fi trebuit sa stie ca, in lipsa unui tratament adecvat, partea interesata era expusa unui risc de deces real si imediat, fapt recunoscut si jurisdictiile romane. Cu toate acestea, autoritatile nu au intervenit in timp util asa cum ar fi putut si trebuit pentru a preintampina acest risc. In consecinta, Curtea nu a putut exclude posibilitatea ca esecul Statului parat de a furniza un tratament adecvat lui Stefan Panaitescu sa fi contribuit la agravarea bolii acestuia din urma.

In aceste conditii, Curtea a concluzionat ca, refuzand reclamantului ingrijirile medicale necesare pe care jurisdictiile interne i le acordasera, Statul parat nu a preintampinat riscul mortii la care acesta era expus.

CEDO a considerat ca a existat o incalcare a articolului 2 din Conventie. Avand in vedere concluziile la care a ajuns in temeiul articolului 2, Curtea a apreciat drept inutila examinarea si capatului de cerere intemeiat pe articolul 3 din Conventie. Judecatorii Curtii Europene a Drepturilor Omului au obligat Romania sa plateasca mostenitorului reclamantului suma de 20 000 EURO cu titlu de daune materiale si morale