Cat de aproape suntem de sfarsitul Occidentului?

Influenta partidelor soviniste si a unor lideri cu discurs extremist se face simtita tot mai mult pe ambele maluri ale Atlanticului. Fie ca vorbim despre Donald Trump sau Marine Le Pen, tendinta este ingrijoratoare si implicatile pot fi catastrofale.

Li se pot adauga atat premierul Ungariei, Viktor Orban, cat si Jaroslaw Kaczyski, liderul partidului de guvernamant din Polonia, ca exponenti mai vechi ai nationalismului xenofob, aparut in Europa inca dinaintea crizei refugiatilor, remarca fostul ministru german de Externe Joschka Fischer intr-un editorial din Project Syndicate.

Miscarile nationaliste din UE au inregistrat o ascensiune inca dinainte ca primul val masiv de refugiati din Siria sa bata la poarta Europei.

Au fost reprezentate de Geert Wilders in Olanda, Vlaams Blok-Vlaams Belang in Belgia, Partidul Libertatii din Austria, Democratii Suedezi, Partidul Finlandezilor sau Partidul Popular Danez.

Reteta succesului lor difera de multe ori in functie de "ingredientele locale", dar pozitiile adoptate de aceste partide sunt similare in majoritatea cazurilor. Mai toate se opun "sistemului", "clasei politice" si Uniunii Europene.

Si mai rau, aceste formatiuni nu sunt doar xenofobe (sau mai degraba islamofobe), ci sunt dispuse sa adopte fara nicio rusine o definitie pe criterii entice a natiunii, crede Joschka Fischer.

Din punctul lor de vedere, comunitatea politica nu este rezultatul unui acord pentru respectarea aceleaiasi Constitutii si a legilor statului respectiv, ci, la fel ca in anii '30, nationalitatea unei persoane tine de descendenta si se stabileste pe baza de criterii religioase.

Ca orice nationalism extrem, cel actual se bazeaza foarte mult pe politica de identitate, o chestiune fundamentalista care scapa de obicei oricarei dezbateri.

Drept rezultat, discursul politic capata accente obsesive in directia etno-nationalismului, rasismului si a conflictelor religioase.

Oamenii se tem

Ascensiunea nationalismului extrem si a fascismului in 1930 a fost explicata in termeni care vizeaza deznodamantul Primului Razboi Mondial, in care milioane de oameni si-au pierdut viata, iar alte zeci de milioane au ramas cu creierele spalate de discursurile cu tenta militarista ale vremii.

Prima conflagratie mondiala a ruinat economia Europei, ducand in final la o criza economica globala si somaj in masa. Saracia si mizeria de pe continent au amorsat publicul pentru politica toxica ce avea sa duca la Al Doilea Razboi Mondial, spune Joschka Fischer.

Conditiile de astazi din lumea occidentala, atat in Europa, cat si in Statele Unite, sunt cel putin diferite. Tinand cont de bogatia tarilor din aceste regiuni, ce poate alimenta atractia cetatenilor lor catre aceasta politica a frustrarii?

In primul rand exista teama. Lumea occidentala se confrunta cu spaima de a trai perioada de declin a "Civilizatiei Omului Alb", atat la nivel global, cat si in intreg Occidentul.

Din acest punct de vedere, fenomenul migratiei este cel care aduce acasa aceasta prognoza alimentand curentele nationaliste care propovaduiesc salvarea din aceasta criza.

Pana nu demult, globalizarea a fost privita ca un fenomen menit sa avantajeze Occidentul.

Calculele refacute dupa criza din 2008 si ascensiunea economica a Chinei demonstreaza, totusi, ca fenomenul globalizarii este o strada cu doua sensuri, iar Occidentul pierde treptat din influenta si bogatia sa in favoarea noilor puteri din Est.

De asemenea, problemele globale nu mai pot fi trecute cu vederea, cel putin nu in Europa, unde acestea bat literalmente la usa, avertizeaza Joschka Fischer.

Intreaga "Civilizatie a Omului Alb" este amenintata de imigratie, globalizarea pietei muncii, crize demografice si emanciparea legala si sociala a minoritatilor sexuale.

Pe scurt, aceste societati traverseaza o perioada de socuri majore fata de rolurile si modelele traditionale de comportament.

Aceste schimbari profunde au dat nastere unei reactii comune in cadrul acestor comunitati, indiferent ca vorbim de sudul Statelor Unite sau sudul Ungariei, ridicarea gardurilor si barierelor si aparitia liderilor cu mana de fier.

Nu este un simplu accident ca noii nationalisti ai Europei vad in Vladimir Putin o adevarata raza de speranta.

Sigur, Putin nu are nicio sansa sa cucereasca publicul american, unde este perceput ca exponent al unei foste si actuale puteri militare rivale, sau pe cel din Polonia sau tarile baltice, unde este vazut ca o amenintare directa la suveranitatea si integritatea acestor state.

In schimb, in restul Europei, noii reprezentanti ai curentului nationalist au facut cauza comuna cu Putin in blamarea Occidentului si renasterea Rusiei marete.

In contextul in care noul curent nationalist din Europa ameninta procesul de integrare, Franta pare sa detina solutia la aceasta dilema politica a continentului.

Fara Franta, Uniunea Europeana este de neconceput, iar un presedinte Le Pen la Paris ar pune capac intregii constructii europene.

Un astfel de scenariu ar parafa si disparitia Europei din politica secolului XXI dar, in acelasi timp, in termeni geopolitici ar marca disparitia Occidentului, Statele Unite fiind nevoite sa se orienteze catre aliatii din regiunea Asia-Pacific, in vreme ce Europa ar deveni doar un apendice al Eurasiei.

Sfarsitul Occidentului este o perspectiva intunecata, dar nu am ajuns acolo inca, crede Fischer. Ceea ce este clar e faptul ca de viitorul UE au ajuns sa depinda mult mai mult lucruri decat au crezut vreodata pana si cei mai inflacarati sustinatori ai proiectului Europei unite.