Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Interventia Rusiei in Siria tinteste siguranta energetica a Turciei. Ce a urmarit Putin?

Interventia Rusiei in Siria tinteste siguranta energetica a Turciei. Ce a urmarit Putin?


Dupa un deceniu de relatii amicale intre Moscova si Ankara, intretinute mai ales prin prisma legaturii de amicitie dintre Vladimir Putin si Recep Erdogan, situatia dintre cele doua tari s-a deteriorat brusc pe 24 noiembrie 2015, odata cu doborarea avionului militar rusesc la granita cu Siria.

Interventia militara a Rusiei in Siria pare sa prinda astfel noi conotatii, dupa cum remarca revista Oil Price, iar miza pare sa fie securitatea energetica a Turciei, o tara dependenta de livrarile de gaze din Rusia.

La mana Gazprom

Moscova a iesit invingatoare inca din 2002 din negocierea pretului gazelor naturale livrate Turciei, care a ajuns in cele din urma extrem de dependenta de politica Gazprom, dictata de obicei din birourile de la Kremlin.

De altfel, in ultimii 13 ani, Gazprom a achizitionat mai multe active ale unor companii energetice din Turcia, iar Rosatom a primit prin incredintare directa contractul pentru construirea primei centrale nucleare din Turcia, la Mersin-Akkuyu.

In mijlocul crizei ucrainene, Moscova a decis sa renunte si la proiectul ruso-european al gazoductului South Stream, impingand in fata proiectul Turkish Stream ca varianta de a evita teritoriul Ucrainei in distributia gazelor catre Europa.

Pentru oficialii de la Ankara, desi proiectul aducea cateva beneficii evidente, s-a nascut automat intrebarea daca Turcia nu va deveni un nou pion in politica energetica a Rusiei, asa cum a fost si Ucraina.

Neideplinirea promisiunii facute de regimul Erdogan de a semna pana in vara acordul interguvernamental pentru demararea constructiei gazoductului Turkish Stream a atras in prima faza o suspendare a proiectului din partea Gazprom, urmata de intereventia militara a Rusiei in Siria, incepand cu 30 septembrie 2015.

Aceasta din urma trebuie sa il fi pus pe ganduri pe seful statului turc, ajutorul dat de Putin lui Bashar al Assad fiind contrar intereselor lui Erdogan, care dorea inlocuirea dictatorului sirian de la putere.

Prezenta militara a Rusiei in Siria a fost universal acceptata, solicitarea de ajutor formulata de regimul de la Damasc eliminand orice discutii pe aceasta tema, iar ulterior, dupa atacurile teroriste de la Paris, chiar si guvernul francez a cerut sprijinul militar al Rusiei impotriva Statului Islamic.

Politica pasilor marunti

Chiar daca raidurile aeriene simultane derulate in Siria de Rusia si coalitia internationala condusa de Statele Unite au fost efectuate in baza unui acord comun de coordonare, doborarea bombardierului Suhoi-25 de catre aviatia NATO a Turciei i-a dat apa la moara liderului de la Kremlin sa puna in practica o politica de izolare a Ankarei.

In sase pasi marunti, Putin a reusit sa puna Turcia si pe presedintele Erdogan la colt. In prima faza, familia prezidentiala a fost acuzata public ca ar proteja traficul cu petrol al Statului Islamic derulat la granitele Turciei cu Siria si Irak.

In al doilea rand, Iranul, Irakul si Siria au fost convinse de Moscova sa exercite o presiune diplomatica cat mai mare impotriva Ankarei. Iranului, de exemplu i s-a interzis sa re-exporte produse de provenienta turceasca in Rusia.

In al treilea rand, Rusia a impus propriile sanctiuni economice impotriva Turciei, o lovitura destul de dura incasand-o operatorii turci din turism, dar si exportatorii de produse agro-alimentare.

Al patrulea pas a constat in sustinerea evidenta aratata de Moscova, dar si de alte state occidentale, miscarii minoritatii kurde din Siria, unul dintre pericolele pe care Ankara le reclama in ultimul an.

La aproape 6 luni de la demararea interventiei militare, Rusia a decis sa-si retraga grosul trupelor din Siria, creandu-si astfel un avantaj evident in cadrul negocierilor de pace de la Geneva, unde este de asteptat ca Moscova sa actioneze ca mediator in favoarea regimului Assad.

Ultimul pas a fost cel de a bloca o mare parte din planurile Turciei de a realiza noi gazoducte catre alti furnizori de gaze din regiunea Orientului Mijlociu.

Insa, retragerea trupelor rusesti din Siria nu inseamna abandonarea de catre Moscova a avanposturilor din portul Tartus si Latakia, la fel cum noi aliati au fost gasiti in randul kurzilor irakieni, carora rusii le-au livrat rachete antiaeriene sub scuza inarmarii kurzilor impotriva teroristilor Statului Islamic.

Problema este ca Statul Islamic nu are in arsenal aeronave, in vreme ce Turcia are, ba chiar le foloseste uneori pentru a vana la granita rebeli kurzi acuzati de acte de terorism.

Siria, un culoar energetic blocat

Problema gazului natural de care Turcia are atata nevoie ar putea sta in spatele razboiului din Siria, dar si a conflictului inghetat dintre Moscova si Ankara.

Intarirea pozitiei trupelor guvernamentale siriene pe coasta Mediteranei limiteaza destul de mult abilitatea Ankarei de a importa gaze din nordul Irakului.

Cat timp regimul Assad, sprijint de Moscova, va detine controlul asupra Siriei de Vest, pare imposibil ca noi gazoducte si oleoducte sa fie trasate din Irakul de Nord spre aceasta regiune din vecinatatea granitei Turciei.

In disperare de cauza, Ankara a acceptat sa se concentreze pe dezvoltarea culoarului Qatar-Turcia, care urma sa strabata teritoriile din Irak si Siria controlate de Statul Islamic.

Insa, acest proiect a fost anulat de interventiile militare ale Rusiei si ale trupelor fidele Damascului, care au reusit a recucereasca o buna parte din teritoriile controlate de teroristii ISIL.

Prezenta trupelor rusesti in coasta Turciei i-a fortat pe liderii de la Ankara sa se reorienteze spre Tel Ierusalim, Israelul intentionand sa dea in exploatare un zacamant urias de gaze descoperit in urma cu doi ani.

Insa, pentru ca un gazoduct israelian sa ajunga in Turcia va trebui sa strabata perimetrul Mediteranei de Est, unde Rusia detine si singura baza militara la Marea Mediterana, cea din portul sirian Tartus.

Practic, este improbabil ca Rusia sa accepte realizarea unor culoare energetice catre Turcia, atata timp cat Erdogan ramane la putere.

In final, pare ca interventia militara a Rusiei in Siria nu a avut ca scop doar intarirea pozitiei regimului Assad si diminuarea pericolului reprezentat de Statul Islamic, ci si o masura provocatoare la adresa securitatii si politicilor energetice ale Turciei.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 5737 ori