Postacii lui Putin: Cum a luat cu asalt Internetul propaganda Moscovei

Armata de bloggeri pro-Kremlin cunoscuta si sub numele de "trolii lui Putin" a schimbat radical si dezbaterile din mediul virtual, comentariile acestora starnind valuri de neincredere in randul publicului cititor.

Pentru corespondentii de presa occidentali aflati la Moscova, existenta "fermelor de troli" coordonate de Kremlin nu a reprezentat o surpriza prea mare. Intr-o dezbatere online a ziarului The Guardian, acestia prezinta modul in care propaganda si contra-propaganda din Rusia s-au transformat in fenomene virale.

Pro-Rusia, Pro-Ucraina

"Sub fiecare articol scris pe tema implicarii Rusiei in criza din Ucraina sau a realitatii politice de aici observam de fiecare data zeci sau sute de comentarii scrise intr-o engleza semi-coerenta de catre utilizatori care se semnau cu prenume englezesti", rememoreaza Shaun Walker, corespondent The Guardian la Moscova.

Nu inseamna ca toate aceste comentarii vin de la oameni platiti de Kremlin. In ultimul an, criza din Ucraina si situatia din Rusia au devenit subiecte care au polarizat publicul cititor in acelasi mod in care au facut-o subiecte de genul Israel/Palestina.

Acelasi articol se intampla sa fie denuntat drept o calomnie rusofoba dezgustatoare comandata de catre CIA si o mizerie pro-Putin platita de Kremlin.

"Cele doua tabere de comentatori online nu obosesc in a se acuza de nazism unii pe ceilalti, desi, din acest punct de vedere, furia taberei proruse este incomparabil mai bine reprezentata decat cea a proucrainenilor", relateaza jurnalistul britanic.

De obicei, jurnalismul de valoare starneste controverse prin expunerea unor probleme, abuzuri si drame, dar lipsa unei prese libere in Rusia face ca orice subiect prezentat de jurnalistii occidentali sa fie tratat ca parte a unei conspiratii geopolitice planetare.

Partea cea mai rea a "trolilor" este ca acestia nu au nici cea mai mica reactie la critici constructive. Ceea ce face ca mesajele lor sa fie compuse in mare parte din insulte si injurii, si acelea prost exprimate.

Ignorarea mesajelor si comentariilor a devenit un obicei pentru orice jurnalist occidental prezent in Rusia. "Este pacat! De obicei, articolele noastre lasa loc unor reactii constructive din partea cititorilor. Acum, ii ignoram pur si simplu", marturiseste Walker.

Frontul neincrederii

O misiune si mai dificila par sa o aiba moderatorii forumurilor de discutii de pe site-ul publicatiei britanice.

"Propaganda ruseasca promovata in sectiunea de comentarii a site-ului este o constanta provocare pentru noi.

Spre deosebire de alte actiuni de acest tip, cea dusa la indeplinire de "trolii din Rusia" este destul de sofisticata si greu de depistat. Isi mascheaza IP-ul, folosesc adrese false si se ascund in spatele unor conturi de utilizatori ireprosabil create", explica Marc Burrows, unul dintre moderatorii de la The Guardian.

Si mai dificil se arata faptul ca media de stat din Rusia propaga exact aceleasi mesaje, astfel ca devine greu sa depistezi "postacii de serviciu ai Kremlinului" de simplii cetateni indoctrinati.

Sentimentul de neincredere face ambele tabere sa joace dupa reguli preluate parca din perioada Razboiului Rece.

"Cele mai toxice conversatii se desfasoara parca dupa scenariul filmelor din anii'70, unde toata lumea era agent dublu. Nu stii pe cine sa mai crezi si ce este real, asa ca din acest punct de vedere aproape ca si-au atins scopul", mai spune Burrows.

Luke si razboiul clonelor

Dupa 4 ani de activitate in postura de corespondent The Guardian la Moscova, Luke Harding s-a trezit pus pe lista neagra a Kremlinului si expulzat din tara, cu interdictia de a mai calca vreodata pe teritoriul Rusiei.

Abordase o serie de teme suparatoare pentru puterea de la Moscova, printre care adevarata avere a lui Putin, coruptia de la nivel guvernamental sau cazul spionului FSB Alexander Litvinenko, asasinat la Londra.

In 2011, acelasi an in care a fost expulzat din Rusia, Harding s-a trezit cu contul de Twitter clonat. Clona sa posta cu o viteza ametitoare toate informatiile oficiale difuzate de Kremlin.

"Am sunat la Twitter, in San Francisco, le-am explicat situatia si contul fals a fost dezactivat. Dupa care, ca o armata de zombi, alte 21 de conturi care imi copiau identitatea au fost create pentru a raspandi informatiile pro-Kremlin", povesteste Luke Harding.

Nu a mai intrat in Rusia de atunci, dar anul trecut a raportat evenimentele sangeroase derulate in estul Ucrainei.

Mai multe articole ale sale au receptionat din senin peste 2.000 de comentarii, o cifra cu care orice jurnalist s-ar mandri in conditii normale.

"Din acestea, 1.200 cred ca erau cu mesaje pro-Putin, iar alte 400 cu injurii personale. Eram fie spion CIA, agent MI6 sau un rusofob patologic, cateodata toate trei la un loc.

Respect dreptul oricui la un punct de vedere diferit, cred in dezbaterile rationale duse pe baza unor argumente solide. Partea proasta cu trolii este ca nu are rost sa te angajezi intr-o discutie in contradictoriu cu ei", spune Harding.

Internetul Rosu

Reportajele privind existenta fabricilor de troli pro-Putin nu tin pasul cu frecventa cu care postacii Kremlinului reusesc sa infecteze Internetul, desi in ultimele luni astfel de marturisiri au aparut tot mai des in presa occidentala.

Doi jurnalisti rusi, Irina Borogan si Andrei Soldatov, au avut rabdarea sa analizeze comportamentul guvernului de la Moscova in spatiul online inca din zilele de inceput ale erei digitale.

Intr-un volum de analiza intitulat "Red Web", cei doi analizeaza influenta pe care spionul fugar Edward Snowden a avut-o asupra metodelor folosite de Moscova in incalcarea libertatilor din mediul online, dar si instrumentele si tehnicile de spionaj pe care guvernul rus le foloseste frecvent.