Riscurile si logica din spatele implicarii Rusiei in Siria si alte zone de conflict

Prinsa intr-un razboi rece cu Washingtonul pe tema conflictului izbucnit in fostul spatiu sovietic, Moscova avea nevoie de o moneda de schimb la periferia zonei sale de influenta.

Siria a parut alegerea perfecta, data fiind si pozitia antagonista a celor doua mari puteri militare in legatura cu sustinerea taberelor angrenate in razboiul civil din aceasta tara.

Interventia americana impotriva gruparii jihadiste Statul Islamic a oferit momentul potrivit pentru Moscova de a se implica fatis in problema siriana, Kremlinul mizand probabil si pe asumarea unui rol de negociator in derularea procesului de pace intre Occident si regimul de la Damasc.

Aceasta ar oferi ocazia Rusiei sa solicite Statelor Unite o indepartare a influentei Washingtonului din imediata sa vecinatate.

O istorie bogata in gesturi "generoase"

Rusia se poate dovedi foarte generoasa cand vine vorba de colectia ei de mici vasali din regiunile separatiste create in diverse state apartinand spatiului exsovietic. In anii '90, Moscova a inghitit cu greu pastila amara a disparitiei URSS, dar nu a uitat sa finanteze gruparile separatiste din Osetia de Sud, Abhazia sau Transnistria.

Iar pe masura ce Rusia si-a revenit din punct de vedere economic, prezenta trupelor sale in aceste teritorii a crescut in mod direct proportional, o buna parte din bugetul Federatiei Ruse fiind sacrificat pentru a intretine guvernele separatiste din aceste teritorii vasale, observa analistii Stratfor.

Afacerea perfecta

Pentru micile enclave smulse de Kremlin din trupul statelor ex-sovietice afacerea ce are ca sponsor Moscova se dovedeste extrem de rentabila.

Cele trei teritorii aservite Moscovei sunt izolate din punct de vedere economic, culorile negru si gri fiind cele care ar putea descrie paleta in care evolueaza piata locala.

Osetia de Sud are o suprafata de 3.900 km patrati si o populatie de 40.000 de locuitori, Abhazia are 8.500 km patrati si putin peste 240.000 de locuitori, in vreme ce Transnistria, 4.100 km patrati, are aproximativ 555.000 de cetateni inregistrati.

Autoritatile depind aproape in totalitate de sprijinul financiar al Moscovei pentru a supravietui.

Din punctul de vedere al Moscovei afacerea este si mai buna, fiecare din aceste teritorii avand un rol strategic in blocarea unei eventuale apropieri prea periculoase a Georgiei sau a Moldovei de sfera de influenta a Occidentului.

Prezenta trupelor rusesti in aceste regiuni este capcana pe care orice lider occidental va incerca sa o evite in cazul in care ar veni vorba de apararea respectivelor state in caz de primejdie.

In final, acesta este si scopul sponsorizarilor acordate pentru regiunile separatiste.

In ultimii ani insa, reteta aceasta de afaceri geostrategice ale Moscovei a devenit ceva mai complicata si mult mai impovaratoare financiar.

Pentru a anexa Crimeea, Kremlinul a trebuit sa ia pe post de "copii de suflet" si autoproclamatele Republici Populare din Lugansk si Donetk, din estul Ucrainei.

Crimeea are ea insasi o populatie de 2 milioane de persoane, raspandita pe cei 26.000 de kilometri patrati ai peninsulei.

La cheltuielile necesitate de ingrijirea locuitorilor de pe teritoriul Crimeii se adauga si grija celor 3,5 milioane de locuitori din cele doua republici separatiste, condensati in cei 16.000 de kilometri patrati ai zonelor de conflict din estul Ucrainei.

Desi cifrele exacte nu sunt cunoscute cu precizie, anumite rapoarte indica faptul ca subventiile anuale turnate de Moscova in pusculita autoritatilor din Abhazia, Osetia de Sud si Transnistria au valori cuprinse intre 100 si 300 de milioane de dolari.

In schimb, noile "sponsorizari" acordate separatistilor din estul Ucrainei toaca rezervele bugetare ale Moscovei intr-un ritm ingrijorator - 2,4 miliarde de dolari au fost alocati anul acesta Crimeii numai pentru a sustine economia locala.

La aceasta suma se pot adauga cei 2 miliarde de dolari pe care analistul Sergei Aleksashenko crede ca Kremlinul i-a varsat ca sprijin militar separatistilor prorusi din Ucraina, iar suma continua sa creasca.

Cotizatiile Moscovei sunt intr-adevar in crestere, dar nu doar in zonele din imediata vecinatate.

Enclave noi, costuri ridicate

Sustinerea Rusiei pentru regimul Assad din Siria si incercarea de a crea o enclava alawita in provincia Latakia, fief al familiei presedintelui de la Damasc, are costuri ridicate, de asemenea.

Iar misiunea se dovedeste cu atat mai dificila cu cat apele incep sa se agite si in enclava plantata in inima teritoriului azer: Nagorno-Karabah. Sunt destule semne ca Rusia este dispusa sa colaboreze cu Azerbaidjanul in conflictul mocnit intretinut de azeri cu Armenia.

O eventuala detasare a unor trupe de mentinere a pacii in regiune va demonstra si intentia Moscovei de a pastra cat de mult se poate controlul in aceasta zona din vecinatatea Marii Caspice.

Din estul Ucrainei pana in Nagorno-Karabah si pana la tarmul mediteranean al Siriei, Rusia incearca cu disperare sa isi lase urma asupra zonelor cu importanta strategica.

Este o incercare costisitoare, dar nu si lipsita de o strategie din punct de vedere geopolitic.

Slabita sau puternica din punct de vedere economic, tarista, comunista sau capitalista, Rusia se va vedea nevoita sa se pozitioneze in interiorul barierelor naturale de pe harta sa pentru propria-i securitate.

La granita cu Ucraina limita este reprezentata de Nipru, dar, prin cele doua republici separatiste, Moscova va continua sa submineze constant puterea Kievului, cu scopul de a tine Ucraina pe post de zona tampon in fata NATO.

De asemenea, anexarea Crimeii ofera marinei ruse un port important, Sevastopol, ca si avantajul logistic necesar pentru a-si trimite flota militara in Mediterana.

Porturile Latakia si Tartus din Siria ii ofera si ele o deschidere excelenta la zona estica a Mediteranei si o platforma pentru dezvoltarea influentei in zona fostului Levant.

Caucazul este si el un alt punct forte al rusilor, din moment ce Armenia pare absorbita total de farmecele Kremlinului, Georgia nu mai indrazneste sa conteste autoritatea Moscovei in cele doua regiuni arbitrar create pe teritoriul sau, iar Nagorno-Karabah este pe masa de negociere pusa de oficialitatile din Baku.

Un stat alawit in Siria

Si soarta minoritatii alawite din Siria mege mana in mana cu evolutia conflictului din estul Ucrainei.

Pentru a aseza regimul Assad la aceeasi masa a negocierilor cu SUA si aliatii suniti din Orientul Mijlociu, Rusia, impreuna cu Iranul, incearca sa creeze un stat alawit independent, care sa ramana stabil chiar si cand restul Siriei se va dezmembra in bucati.

Pana acum, Kremlinul a cheltuit peste 500 de milioane de dolari pentru construirea unor fortificatii si baze militare de-a lungul litoralului mediteranean al Siriei.

Costul sponsorizarii geopolitice

Cu siguranta strategia Kremlinului nu este ieftina, dar nici lipsita de logica. Statul rusesc slabeste din interior si in acelasi timp simte in ceafa rasuflarea provocatoare a Statelor Unite, care deja au castigat teren integrand in NATO 3 foste tari ex-sovietice.

Rusia este inca forta, dar simte nevoia de a avea cat mai multe atuuri externe in diverse zone strategice de pe glob, pentru a face fata perioadei intunecate care se apropie.

Factura pe care Rusia trebuie sa o plateasca in aceste conditii devine insa destul de usturatoare. Folosind doar nivel minim al cheltuielilor raportate sau intuite de catre analisti, Rusia ar aloca anual peste 5 miliarde de dolari pentru sustinerea acestor enclave cu aparenta statala.

Pentru actualul buget al Rusiei, de 206 miliarde de dolari, suma pare totusi redusa, aproximativ 3% din total, dar costurile reale sunt mult mai mari.

In primul rand, sprijinul militar acordat de Rusia unor astfel de republici separatiste nu poate fi asigurat decat in conditiile in care bugetul Apararii va continua sa creasca.

In al doilea rand, zone precum Nagorno-Karabah sunt adevarate butoaie cu pulbere, orice scanteie declansata intr-o astfel de enclava putand arunca in aer intreaga securitate regionala.

In Siria, situatia este si mai complicata, aliatii de la Teheran osciland intre sustinerea presedintelui Bashar Al-Assad, membru al minoritatii religioase alawite si interesul opozantilor acestuia, in majoritate suniti.

In timp ce isi prepara o strategie aeriana ofensiva in Siria, Rusia trebuie sa ia in calcul si interesele Turciei, ale Statelor Unite, Israelului si ale altor forte implicate in conflictul din aceasta tara.

In acelasi timp, in Ucraina, asa cum Rusia vrea sa-si asigure o pozitie de control, nu este exclus ca si SUA sa recurga la un artificiu geopolitic.

Iar cum in acest caz este vorba de imediata vecinatate a Rusiei, interesul Moscovei este sa-si joace cartea cat mai prudent, iar asta inseamna si retragerea Kremlinului din postura de sponsor oficial al enclavelor separatiste din Orientul Mijlociu, Asia Centrala si estul Europei.

"The Logic and Risks Behind Russia's Statelet Sponsorship is republished with permission of Stratfor."